Recurs. Uzucapiune. Posesia utilă a unui bun imobil neînscris în evidențele fiscale. Regimul juridic al prezumțiilor instituite de art. 1.854 și art. 1.855 C. civ. 1864

DREPT CIVIL ȘI DREPT PROCESUAL CIVIL

Rezumat

Verificarea îndeplinirii condițiilor legale pentru constatarea uzucapiunii, respectiv corecta calificare juridică a faptelor constatate, constituie o chestiune de legalitate, iar nu de temeinicie și dacă se reține că reclamantul și autorul său au stăpânit, material, imobilul timp de 30 de ani, dar se neagă elementul animus printr-un raționament care contravine normelor legale incidente acestuia, această calificare juridică și soluție vădește elemente de nelegalitate, de vreme ce se bazează pe neaplicarea unor reguli de drept incidente în cauză și obligatorii pentru instanțele de fond. În aplicarea prevederilor art. 1854 și art. 1855 C. civ. 1864, tribunalul nu putea răsturna prezumția legală de posesie printr-o prezumție simplă trasă doar din faptul neînscrierii în registrele fiscale, căci procedând astfel nu doar că s-a încălcat sistemul Codului civil în materia dovedirii posesiei, ci și regimul prezumțiilor simple, care pot fi trase doar în lipsa unei prezumții legale, iar nu împotriva acesteia. (…) Este eronată în drept erijarea înscrierii în registrele fiscale drept o condiție decisivă pentru a fi reținută posesia utilă, întrucât o asemenea cerință este străină art. 1847 și urm. C. civ. 1864. – Codul de procedură civilă: art. 488 pct. 8 

– Codul civil 1864: art. 1.854, art. 1.855