Acordarea indemnizaţiei de maternitate. Refuzarea ei. Interpretarea normelor O.U.G. nr. 158/2005

DREPTUL MUNCII ŞI ASIGURĂRILOR SOCIALE

Rezumat

Refuzul plăţii indemnizaţiei de maternitate a vizat neîntrunirea unui număr de 126 de zile lucrătoare apreciate ca stagiu minim de cotizare.

Intimata pârâtă a considerat că nu poate primi la plată cele două certificate întrucât, în opinia sa, era aplicabil art. 6 alin. (2) din Normele de aplicare şi nu art. 6 alin. (1). Primul text relevă un exemplu de calcul al stagiului atunci când nu există 6 luni integrale de stagiu de asigurare, luându-se în considerare un număr total de zile lucrătoare din această perioadă de 126 de zile, iar numărul de zile de stagiu este de 111 zile.

Aceste prevederi ale art. 6 alin. (2) din Normele de aplicare a O.U.G. nr. 158/2005 nu aveau nicio aplicabilitate în situaţia apelantei reclamante, care prin efectul contractului de asigurare încheiat era în teza dată de art. 1 alin. (2) din O.U.G. nr. 158/2005 şi, respectiv, de art. 6 alin. (1) din Norme, stagiul de cotizare fiind aşadar cel standard, de 6 luni.

În situaţia asigurării prin contract, stagiul nu putea fi calculat pe zile lucrătoare, ca în cazul salariaţilor care înregistrează sincope în activitate şi care nu realizează venituri în ultimele 6 luni anterioare celei pentru care se acordă concediul medical. Existenţa contractului de asigurare făcea inutilă trimiterea Casei de Asigurări de Sănătate Constanţa (menţinută de altfel şi în cuprinsul întâmpinării) la prevederi normative aplicabile persoanelor indicate în art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 158/2005.

– O.U.G. nr. 158/2005