Caracterul subsidiar/special al infracţiunii de abuz în serviciu în raport cu alte infracţiuni

DREPT PENAL ŞI DREPT PROCESUAL PENAL

Rezumat

Infracţiunea de abuz în serviciu are caracter subsidiar, în sensul că fapta săvârşită de către un funcţionar public se încadrează în dispoziţiile art. 297 C. pen., numai dacă acest abuz nu are o incriminare distinctă în Codul penal sau într-o lege specială.

În condiţiile în care fapta a fost reţinută ca infracţiunea de participaţie improprie la distrugere, nu se mai poate reţine împotriva inculpatului şi infracţiunea de abuz în serviciu, întrucât deşi latura obiectivă este caracterizată prin îndeplinirea cu ştiinţă, în mod defectuos a atribuţiilor sale de serviciu, aceste trăsături sunt cuprinse în infracţiunea de participaţie improprie la distrugere. Ca atare, normele de incriminare a abuzului în serviciu nu sunt incidente în cauză, nici în condiţiile concursului real şi nici în acelea ale concursului ideal de infracţiuni.

Prin urmare, fapta funcţionarului public de a da dispoziţii angajaţilor din subordine să distrugă bunuri aparţinând unei alte persoane, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de participaţie improprie la distrugere prevăzută de art. 52 alin. (3) raportat la art. 253 alin. (1) C. pen., iar nu şi pe cele ale infracţiunii de abuz în serviciu prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen.

- Legea nr. 286/2009 privind Codul penal: art. 297