Controlul judiciar în procesul civil. O analiză din perspectiva deciziilor pronunţate de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în procedurile de unificare a practicii judiciare

MECANISME DE UNIFICARE A PRACTICII JUDICIAR

Rezumat

Controlul legalităţii şi temeiniciei hotărârilor pronunţate de instanţele judecătoreşti reprezintă o componentă importantă a dreptului la un proces echitabil, căile de atac care declanşează acest control asigurând practic principalele mijloace procedurale puse de legiuitor la îndemâna părţilor pentru remedierea eventualelor erori de fond sau de procedură comise în judecarea cauzelor lor.

Reconfigurarea căilor de atac prin noul Cod de procedură civilă, complexitatea problemelor de drept apărute în ceea ce priveşte corelaţia acestora cu celelalte instituţii de drept procesual civil au oferit Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie o arie largă de analiză şi interpretare, instanţa supremă oferind, în ultimii ani, în special prin intermediul jurisprudenţei sale obligatorii, repere şi orientări juridice importante în materia controlului judiciar în materie civilă, în scopul conturării, şi în acest domeniu, a unei practici judiciare naţionale cât mai clare, accesibile, previzibile şi unitare. În materialul de faţă, am încercat să prezentăm, într-o manieră succintă, dar structurată, câteva din cele mai importante decizii în materia controlului judiciar, pronunţate în de Înalta Curte în cadrul celor două mecanisme procedurale de unificare a jurisprudenţei: recursul în interesul legii şi sesizarea în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile.

Cuvinte-cheie: apel, cale de atac extraordinară, cale de atac ordinară, contestaţie în anulare, control judiciar, efect devolutiv, limitele controlului judiciar, principiul legalităţii căilor de atac, principiul non reformatio in pejus, principiul structurării ierarhice a controlului judiciar, recurs, revizuire