Nulitate hotărâri AGA privind majorarea capitalului social şi cooptarea unui nou asociat, respectiv cesionarea de către asociat a unui număr de părţi sociale către noul asociat, motivată pe frauda la lege. Distincţie între frauda la lege, ca motiv de nuli

JURISPRUDENȚĂ COMENTATĂ ȘI ADNOTATĂ

Rezumat

Apelanta susţine în mod neîntemeiat că pârâta intimată a apelat la dispoziţiile 205 şi ale art. 202 alin. (1) şi 203 din Legea nr. 31/1990, ocolind dispoziţiile art. 202 alin. (2)-202 alin. (22) şi (24) şi ale art. 62 din Legea nr. 31/1990, privind modul de transmitere şi momentul transmiterii părţilor sociale faţă de persoane din afara societăţii, ocolirea acestor dispoziţii legale având drept scop mediat fraudarea intereselor terţilor interesaţi, printre care şi creditorii pârâtei, în cazul de faţă apelanta reclamantă având demarată o executare silită faţă de pârâta cu care avea încheiate contracte de credit. Practic frauda legii ar fi constat, potrivit apelantei în cazul de faţă, în folosirea unui mijloc legal, respectiv a dispoziţiilor art. 205, 202 alin. (1) şi 203 din Legea nr. 31/1990, pentru ocolirea procedurii prevăzute de art. 202 alin. (2)-202 alin. (22) şi (24) şi ale art. 62 din Legea nr. 31/1990.

Curtea a reţinut însă că, chiar şi în acest caz, nu se poate reţine frauda la lege pentru că pârâta nu a încălcat o dispoziţie legală imperativă, ci una supletivă şi procedând de manierea respectivă ar putea să prejudicieze cel mult interesele economice particulare ale reclamantei creditoare, caz în care însă interesul încălcat nu este unul general, ci unul particular al creditorului, fiind dată cel mult frauda creditorului dacă sunt date şi condi-ţiile creării sau măririi insolvabilităţii debitorilor reclamantei, iar nu frauda la lege.

– Legea nr. 31/1990: art. 132 alin. (2), art. 202, 203

– Noul Cod civil: art. 1.236 alin. (1), art. 1.237