Limitele exercitării rolului activ al judecătorului şi calificarea temeiului juridic al cererii de chemare în judecată

JURISPRUDENȚĂ COMENTATĂ ŞI ADNOTATĂ

Rezumat

Legiuitorul a reglementat rolul activ al judecătorului, ca principiu fundamental al procesului civil, care se reflectă nu doar în obligaţia stabilirii corecte şi complete a stării de fapt, dar şi în privinţa calificării corecte a temeiul de drept al cererii introductive.

În prima speţă, prin hotărârea instanţei de fond, s-a respins cererea de chemare în judecată ca inadmisibilă, întrucât, învestind instanţa cu o acţiune în rezoluţiune, a indicat ca temei juridic aspecte ce ţin de validitatea actului juridic, respectiv lipsa obiectului şi a cauzei, dar motivarea în fapt s-a circumscris motivelor de nulitate. Instanţa de apel a admis apelul trimiţând cauza spre rejudecare, apreciind că prima instanţă nu a exercitat rol activ în stabilirea corectă a temeiului juridic al cererii.

Pe de altă parte, în cea de-a doua speţă, prima instanţă a respins cererea de chemare în judecată având ca obiect o acţiune în constatare, întrucât partea avea la dispoziţie o acţiune în realizare. Apelul a fost respins, iar instanţa de recurs a respins recursul exercitat, arătând că nu se poate aprecia că în apel nu s-a exercitat rol activ în vederea calificării corecte a temeiului juridic al cererii, câtă vreme a existat corespondenţă între temeiul invocat de reclamant, respectiv art. 35 C. pr. civ. (acţiune în constatare) şi motivele dezvoltate în susţinerea cererii.

– Codul de procedură civilă: art. 22.