OMAGIU PROFESORULUI VIOREL MIHAI CIOBANU

Rezumat

Prof. univ. dr., h.c. Ioan Leș

Mulțumesc pentru oportunitatea care mi s-a oferit de a vorbi despre o mare personalitate a dreptului românesc, despre profesorul și prietenul nostru Viorel Mihai Ciobanu.

Profesorul Viorel M. Ciobanu a fost și va rămâne una dintre cele mai remarcabile personalități ale dreptului românesc și care prin activitatea sa a onorat unul dintre cele mai importante domenii ale dreptului. El și-a consacrat cea mai mare parte a activității acestui inegalabil domeniu, despre care un mare procedurist francez (S. Guinchard) spunea că secolul al XX-lea va fi procedural sau nu va fi deloc.

Viața unui universitar este legată îndeobște de activitatea sa la catedră, dar și de cea de cercetare științifică. Sunt două repere foarte importante de care un mare universitar nu poate face abstracție. Există uneori tendința de a pune accent mai mare pe activitatea didactică, iar alteori pe activitatea științifică. Apreciez că ambele componente ale activității unui universitar sunt de maximă importanță și profesorul Viorel M. Ciobanu, fără îndoială, a acordat o atenție deosebită ambelor laturi ale activității domniei sale.

Aș începe prin a mă referi foarte pe scurt la activitatea didactică a profesorului Viorel M. Ciobanu. Marele Profesor s-a implicat în activitatea didactică și de cercetare științifică imediat după absolvirea Facultății de Drept a Universității din București, în anul 1973, activitate pe care a onorat-o cu maximă dăruire mai bine de 4 decenii. De la începutul carierei sale universitare Profesorului Viorel M. Ciobanu i s-au încredințat seminariile și apoi cursurile de drept procesual civil, domeniu de care nu s-a desprins până la finele carierei sale. Iar procedura civilă a fost, fără îndoială, marea pasiune a vieții sale, împrejurare ce rezultă din întreaga sa activitate și mai cu seamă din semnificativa și bogata sa operă științifică. Profesorul Viorel M. Ciobanu, ca oricare dintre marii dascăli, a avut un destin, astfel cum am arătat, legat de una dintre cele mai importante ramuri ale dreptului, iar procedura civilă întrunește acele valențe care o situează întotdeauna între cele mai fascinante domenii ale cercetării juridice, căci așa cum spunea un mare avocat francez, ea este adeseori neglijată dar „niciodată neglijabilă”.

Cariera Profesorului Viorel M. Ciobanu a fost una excepțională și aceasta nu doar din punct de vedere didactic, ci și științific. Din acest din urmă punct de vedere trebuie subliniat că prestigioasa sa activitate s-a materializat într-un număr de peste 30 de volume – monografii, tratate și cursuri universitare – și printr-un număr de peste 80 de articole publicate în țară și în străinătate. Personalitatea Profesorului Viorel M. Ciobanu a ieșit în evidență și prin participarea sa la un număr impresionant de conferințe naționale, dar și la unele conferințe internaționale, cum a fost de exemplu participarea la un mare Congres de procedură civilă care a avut loc în anul 1982 la Caracas, în Venezuela, unde s-a discutat pentru prima dată despre necesitatea alocării unui procent din bugetele naționale pentru justiție. De asemenea, a participat la multe congrese și conferințe din spațiul european, dar și de pe alte continente, cum ar fi la Sydney în Australia, Montreal în Canada ș.a.m.d.

Din punct de vedere științific, cea mai importantă operă a Profesorului Ciobanu este, după părerea noastră, cea materializată în comentariile noului Cod de procedură civilă care a apărut la prestigioasa Editură Universul Juridic, în două ediții, ultima fiind publicată în anul 2016. Am remarca din acest punct de vedere faptul că profesorul Ciobanu a coordonat cele două volume ale NCPC împreună cu profesorul Marian Nicolae. Printre autorii lucrării menționate se numără și câțiva foști doctoranzi ai profesorului, ceea ce ilustrează competența profesională de excepție a profesorului Viorel M. Ciobanu și faptul că a format o adevărată școală doctorală la București. Iar școala doctorală de la Facultatea de Drept a Universității din București este, fără îndoială, una dintre cele mai prestigioase din România. Azi mulți dintre discipolii profesorului Viorel M. Ciobanu sunt cadre didactice, profesori sau conferențiari la Facultatea de Drept a Universității din București, dar și la alte universități, iar aceste personalități sunt deja cunoscute. Un număr important dintre doctoranzii Profesorului Viorel M. Ciobanu își desfășoară activitatea, în prezent, în instituții judiciare de referință ale statului român: Consiliul Superior al Magistraturii, Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul General, la curțile de apel și la alte instanțe importante din cadrul sistemului nostru judiciar.

Activitatea Profesorului Viorel M. Ciobanu nu poate fi cantonată doar la cea de seminarizare și de predare ori la cea de cercetare științifică deja evocată, întrucât el s-a implicat activ și eficient și în activitatea de coordonare a Facultății de Drept a Universității din București, fiind de două ori decan al acestei instituții, în perioada anilor 1998-2008. De asemenea, trebuie spus că profesorul Ciobanu a fost iubit de studenți și prețuit așa cum se cuvine de către colegii săi. A format la București o școală de procedură civilă, și nici din acest punct de vedere nu există nicio îndoială că cea mai mare școală de procedură civilă se află și astăzi la București, ea fiind în mare măsură și creația profeso-rului Ciobanu. Profesorul a reușit să performeze și în domeniul activității de conducere a instituției și să îmbine în mod armonios această activitate, care nu constituie un privilegiu pentru un mare profesor, cu activitatea de predare și de cercetare științifică.

Orice referire la activitatea Profesorului Viorel M. Ciobanu nu poate face abstracție de calitatea sa de practician al dreptului. El a fost membru al Baroului din București, dar și judecător la Curtea Constituțională. În această din urmă calitate a funcționat chiar din perioada de început a activității Curții Constituționale. Prin competența sa profesională și prin pasiunea pentru drept Profesorul Ciobanu a influențat, alături de alți colegi, jurisprudența care era în curs de formare la Curtea Constituțională și multe dintre opiniile Domniei sale au fost promovate și împărtășite și de către ceilalți judecători ai instanței de control constituțional.

Desigur că Profesorul Viorel M. Ciobanu a avut și unele reflecții critice la adresa Curții Constituționale, în perioada mai recentă, perioadă în care instanța noastră de control constituțional a tins să se transforme, să nu spunem că s-a transformat în mod efectiv, într-un veritabil legiuitor. Dar, din acest punct de vedere, nimic mai semnificativ decât unul dintre cele mai relevante articole ale Profesorului Ciobanu, publicat în Revista română de drept privat nr. 3/2009 și intitulat „Curtea Constituțională, garant al supremației Constituției, putere legiuitoare sau expert parlamentar?”. Mulți dintre proceduriști, inclusiv subsemnatul, i-au împărtășit punctele de vedere exprimate cu acel prilej. Iar cu trecerea timpului atare critici au fost confirmate și de alte evoluții jurisprudențiale, care au făcut, astfel cum afirma recent Profesorul Marian Nicolae, ca noul Cod de procedură civilă să devină vechiul Cod de procedură civilă.

Profesorul Ciobanu a avut și o activitate importantă în domeniul întocmirii unor proiecte de acte normative, atât în perioada anterioară adoptării și promulgării noului Cod de procedură civilă, cât și în perioada subsecventă acestei adoptări. Două repere ale acestei activități sunt importante spre a fi menționate în contextul de față.

Prima constă în faptul că profesorul Ciobanu a desfășurat o activitate foarte laborioasă pentru adoptarea O.U.G. nr. 138 din 12 octombrie 2000. Ne referim la acest act normativ pentru că el a constituit o primă încercare de revoluționare a procedurii civile și un prim pas foarte important înspre pregătirea și adoptarea noului Cod de procedură civilă. Profesorul Ciobanu a fost artizanul și factorul decisiv în promovarea acestui act normativ de o importanță capitală pentru destinul procedurii civile. Și realitatea a demonstrat că o parte dintre instituțiile reglementate atunci, în anul 2000, unele dintre ele noi, inexistente în legislația noastră procesuală, au fost receptate de Noul Cod de procedură civilă.

Și apoi nu putem să facem abstracție și de un al doilea reper, de faptul că după adoptarea noului Cod de procedură civilă, domnia sa a contribuit, și o spun din nou, în mod decisiv, în mod hotărâtor la pregătirea proiectului de lege pentru punerea în aplicare a noului Cod de procedură civilă, un proiect de o rezonanță procedurală deosebită.

În final, eu cred că numele profesorului Viorel M. Ciobanu este legat nu numai de activitatea sa de cadru didactic eminent, prestigios și apreciat de lumea juridică, ci și de adoptarea noului Cod de procedură civilă. El a fost Președintele Comisiei de redactare a noului Cod de procedură civilă și în această calitate a format un colectiv de juriști eminenți, practicieni și doctrinari importanți din domeniul procedurii civile și a reușit să ofere țării un exemplar Cod de procedură civilă. Poate nu este o operă perfectă, dar în drept perfecțiunea este greu de realizat și întotdeauna există norme care sunt susceptibile de a fi ameliorate, de a fi îmbunătățite, de a fi transformate în reglementări noi mai eficiente pentru că reformele din justiție au, așa cum am spus de nenumărate ori, o anumită constanță și o tendință de a se permanentiza ceea ce cred că este absolut normal. Și poate că aserțiunile unuia dintre cei mai reprezentativi redactori ai Codului civil francez – Portalis – sunt de mare actualitate și trebuie consemnate și în acest context în care ne referim la noua noastră legislație procesuală. Portalis remarca că este de necontestat că la redactarea unui cod pot interveni unele inconsecvențe, adăugând că „marea artă este aceea de a simplifica totul și de a prevedea totul”. El mai făcea și următoarea constatare, care, în opinia noastră, este de o mare actualitate, anume aceea că: „a simplifica totul constituie o operație asupra căreia trebuie să ne înțelegem. A prevedea totul este un scop imposibil de atins”1 (t.a.). Constatări care ar trebui să reprezinte un îndemn și pentru legiuitorul român de a-și raționaliza eforturile și de a genera opere legislative perene, iar nu efemere și de a evita inflația legislativă dezastruoasă la care asistăm în ultimii ani.

Înspre finalul acestor aprecieri am putea să spunem, fără teama de a greși, că profesorul Ciobanu a fost unul dintre cei mai mari proceduriști din perioada postbelică și poate că, unul dintre cei mai mari proceduriști pe care i-a avut România de-a lungul întregii sale istorii. În orice caz, numele Profesorului Viorel M. Ciobanu se înscrie în galeria marilor proceduriști români din epoca modernă, printre care doar cu titlu exemplificativ îi amintim pe George G. Tocilescu, Eugen Herovanu, Petre Vasilescu, Victor Cădere, iar în epoca postbelică pe Ilie Stoenescu, Grațian Porumb și Savelly Zilberstein.

Închei prin a conchide că profesorul Ciobanu a fost un mare procedurist, un mare om al dreptului, iar prestigiul său a fost unanim recunoscut. Lui îi datorăm o operă științifică de excepție și în mare măsură Codul de procedură civilă, care nădăjduim că va dăinui multe decenii de acum înainte