Caracterul sinalagmatic şi personal al contractului individual de muncă

DREPTUL MUNCII ŞI DREPTUL SECURITĂȚII SOCIALE

Rezumat

Conform art. 10 C. mun. , republicat, „contractul individual de muncă este contractul în temeiul căruia o persoană fizică, denumită salariat, se obligă să presteze munca pentru şi sub autoritatea unui angajator, persoană fizică sau juridică, în schimbul unei remuneraţii denumite salariu”. Definiţia legală permite afirmarea caracterului sinalagmatic al contractului individual de muncă, în sensul în care cauza juridică a obligaţiei uneia dintre părţi îşi are fundamentul juridic în executarea obligaţiilor contractului de către cealaltă parte: munca prestată de salariat dă naştere obligaţiei angajatorului de plată a salariului. Aceasta înseamnă cu necesitate existenţa a două părţi aflate în relaţie contractuală, iar acordul de voinţă se realizează în considerarea calităţilor fiecăreia dintre ele. Din acest punct de vedere, caracterul personal este de esenţa contractului individual de muncă. Or, dacă acest caracter intuitu personae este evident din perspectiva angajatorului, care are libertatea de a alege persoana salariatului, prin condiţiile impuse la angajare şi pe parcursul executării contractului (nefiind de imaginat o transmitere către terţi a obligaţiei de prestare a muncii sau de executare a muncii prin mandatar), atunci acelaşi caracter personal trebuie recunoscut şi din perspectiva salariatului care îşi exprimă acordul de a presta muncă în favoarea şi sub autoritatea unui singur angajator, în considerarea unor elemente considerate importante (reputaţie pe piaţă, bonitate, salariu oferit, perspective de promovare etc. ).  

- Codul muncii: art. 10