Daune-interese. Dobânda legală

DREPTUL MUNCII ŞI DREPTUL SECURITĂȚII SOCIALE

Rezumat

Potrivit art. 166 alin. (4) C. mun. , „întârzierea nejustificată a plăţii salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului”. Având în vedere că legislaţia muncii nu conţine dispoziţii speciale sub acest aspect, în temeiul art. 278 alin. (1) C. mun. sunt aplicabile prevederile legislaţiei civile referitoare la repararea prejudiciului suferit de creditor din faptul neexecutării sau al executării cu întârziere a obligaţiei contractuale. Este adevărat că art. 1.531 C. civ. consacră principiul reparării integrale a prejudiciului suferit de creditor, însă art. 1.537 stabileşte că „dovada neexecutării obligaţiei nu îl scuteşte pe creditor de proba prejudiciului, cu excepţia cazului în care prin lege sau prin convenţia părţilor se prevede altfel”. Astfel, în raport de dispoziţiile art. 1.535 C. civ. , doar pentru acordarea dobânzii legale aferente drepturilor salariale neplătite de către angajator la termenul stabilit contractual, de la scadenţă până în momentul plăţii, nu este necesar ca salariatul să dovedească vreun prejudiciu. Dacă salariatul ale cărui drepturi salariale nu au fost acordate la termen pretinde însă acordarea şi a altor daune-interese decât dobânda legală aferentă sumelor, este dator a face dovada prejudiciului sub toate aspectele, respectiv a existenţei şi întinderii acestuia, daunele-interese cuprinzând doar ceea ce este consecinţa directă şi necesară a neexecutării obligaţiei.  

- Codul muncii: art. 166 alin. (4)