Considerații privind tratamentul creanțelor împotriva unui profesionist insolvent, în contextul interferenței procedurii reglementate de Legea nr. 85/2014 cu dreptul penal. Problema încălcării dreptului de proprietate privată

DEZBATERI

Rezumat

Există în drept principiul conform căruia interesul public și interesele private ar trebui întotdeauna să se armonizeze, pentru că, în caz contrar, oricare dintre acestea își poate pierde legitimitatea în fața celuilalt. Prin urmare, deși poate exista (și chiar este firesc să existe) un concurs între titularii acestor interese contrare, aceștia niciodată nu ar trebui să ajungă în conflict, pentru că legea însăși ar trebui să împiedice premisa nașterii unui conflict. Dar tensiunea poate fi generată și de o practică judiciară greșită, așa cum a fost cea care s-a format în condițiile intersectării procedurii insolvenței reglementate de Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență cu un proces penal în care a fost dispusă măsura sechestrului asigurător, conducând la afectarea posibilității creditorilor cu creanțe certe de a-și vedea satisfăcute drepturile care, practic, ajungeau să fie considerate inferioare unor drepturi incerte pretinse de creditorul bugetar. Printr-o hotărâre prealabilă și un recurs în interesul legii, instanța supremă a rezolvat această situație conflictuală. Dar și Legea nr. 85/2014 în sine prezintă unele deficiențe, pentru că, în anumite privințe, nu a reușit să stabilească un echilibru între interesul statului și interesele creditorilor particulari, fie pentru că le-a acordat acestora din urmă un avantaj peste interesul lor legitim de a pretinde recuperarea creanțelor în timp util, fie, dimpotrivă, pentru că statului, atunci când în discuție este o posibilă confiscare a unui bun din averea debitoarei, i-a fost recunoscută această putere specifică de restabilire a ordinii de drept dincolo de limitele ei firești, legitime, adică și atunci când bunul respectiv fusese grevat cu un drept real de ipotecă constituit în favoarea unui creditor de bună-credință. În mod normal, Curtea Constituțională ar fi trebuit să recunoască că această situație reprezintă o violare a dreptului de proprietate privată al cărui titular este creditorul ipotecar, dar, din nefericire, Curtea a validat dispozițiile legale criticate.

Studiul de față recapitulează problemele rezolvate prin jurisprudența obligatorie a instanței supreme și analizează, pe larg, dispozițiile art. 91 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 85/2014 care au format obiectul excepției de neconstituționalitate respinse printr-o decizie a instanței de contencios constituțional din luna martie a acestui an.

Cuvinte-cheie: drept de ipotecă/creditor ipotecar, sechestru asigurător (penal), confiscare, creditor chirografar, creanță certă, creditor/creanță bugetar(ă), creanță incertă, insolvență, executare silită