Primă de relocare acordată de AJOFM. Suspendarea dreptului la primă de relocare pe perioada concediului pentru creșterea copilului. Nelegalitate. Cumulul primei de relocare cu indemnizația pentru creșterea copilului

DREPT ADMINISTRATIV

Rezumat

Pentru suspendarea plății primei de relocare, ca măsură prin care se restrânge un drept recunoscut printr-un act administrativ individual, este necesar să existe o normă clară și previzibilă care să prevadă o astfel de restrângere în cazuri precum cel în care se află reclamanta. Or, dispozițiile legale nu cuprind norme prin care să fie reglementată situația întreruperii/suspendării plății lunare a primei de relocare recunoscută beneficiarului pe 
perioada de suspendare a contractului individual de muncă la cererea angajatului, ca urmare a aprobării concediului de creștere a copilului. Esențială pentru recunoașterea dreptului la prima de relocare este încadrarea în muncă a persoanei înregistrată ca șomer, iar nu realizarea veniturilor lunare din salarii și asimilate salariilor. Or, încadrarea în muncă a reclamantei s-a făcut prin contractul individual de muncă care, chiar dacă a fost suspendat, era în continuare în vigoare. Prin suspendarea contractului individual de muncă pe perioada efectuării concediului de creștere a copilului reclamanta nu a pierdut calitatea de angajat pentru a se justifica refuzul pârâtei de acordare a primei de relocare. Aplicând principiul de interpretare ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus (unde legea nu distinge, nici noi nu trebuie să distingem), rezultă că indemnizația de concediu de creștere a copilului este un venit care se ia în calcul la stabilirea venitului net lunar al familiei, conform art. 762 alin. (2) din Legea nr. 76/2002 și art. 463 alin. (5) din H.G. nr. 174/2002, indiferent că acest venit este realizat de beneficiarul primei de relocare sau de un alt membru al familiei.

– Legea nr. 76/2002: art. 762
– H.G. nr. 174/2002: art. 463