Hotărâre care să țină loc de act autentic. Analiza îndeplinirii condiției privind existența unui refuz nejustificat al părților de a încheia contractul promis direct în apel. Consecințe în plan procesual

DREPT CIVIL ȘI DREPT PROCESUAL CIVIL

Rezumat

Învestit cu soluționarea apelului declarat de reclamanți, tribunalul a analizat, el însuși, îndeplinirea acestei condiții, reținând că în cauză nu s-a dovedit existența unui refuz nejustificat al pârâților de a încheia contractul în formă autentică, ci dimpotrivă, interogatoriile de la prima instanță și înscrisurile depuse în apel relevă faptul că aceștia sunt de acord cu acțiunea formulată de reclamanți. Așadar, instanța de apel, reținând că în cauză nu a fost îndeplinită una din condițiile legale pentru admiterea acțiunii, a menținut soluția criticată, de respingere a acesteia, substituind 
motivarea primei instanțe, fără a mai analiza celelalte critici formulate de reclamanți. Nu se poate aprecia că, procedând în acest mod, prin hotărârea atacată tribunalul ar fi încălcat sau aplicat greșit normele de drept material incidente în cauză, astfel cum prevăd dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. pr. civ., invocate ca și temei al recursului. 
Ceea ce interesează într-o astfel de cauză este refuzul de a încheia actul juridic în sensul de negotium, iar nu de instrumentum. Altfel spus, reclamantul trebuie să dovedească faptul că pârâtul refuză să mai vândă, că s-a răzgândit, iar nu faptul că s-a aflat în imposibilitatea de a se prezenta în fața notarului. Cele statuate prin decizia nr. 12/2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, cu referire la necesitatea existenței acordului tuturor coproprietarilor pentru pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să țină loc de contract de vânzare, în situația în care promitentul 
vânzător a promis vânzarea întregului bun, deși nu are calitatea de proprietar exclusiv, nu exclud obligația instanței de a analiza îndeplinirea condiției sus-menționate. Cum, de altfel, a reținut și instanța de apel în considerentele deciziei atacate, părțile unei promisiuni de vânzare nu au posibilitatea de a opta între a încheia contractul promis în formă autentică la notar sau a se adresa instanței de judecată, legea reglementând posibilitatea instanței doar de a suplini lipsa consimțământului unei părți, în situația în care se dovedește că aceasta refuză nejustificat să își îndeplinească obligația de a face asumată. 
În ce privește a doua critică formulată de reclamanți, privind dovada refuzului nejustificat al pârâților de a încheia contractul promis de antecesorii lor, aceasta vizează netemeinicia, iar nu nelegalitatea hotărârii atacate, neputând fi încadrată în situațiile limitativ prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. pr. civ. Analiza existenței refuzului, respectiv a caracterului nejustificat al acestuia, ține de modul de apreciere a împrejurărilor de fapt și a probelor administrate în cauză, ce nu poate fi 
cenzurat de instanța de recurs.

– Codul civil (de la 1864): art. 948, art. 969, art. 1073 și art. 1.077 
– Codul de procedură civilă: art. 488 alin. (1) 
– Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul competent să judece recursul în interesul legii: Decizia nr. 12/2015