Act administrativ normativ vădit nelegal. Consecințe

DREPT ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Rezumat

Referitor la împrejurarea că prima instanță nu ar fi ținut cont de prevederile Ordinului nr. 261/2016, care excludea de la comunicare informațiile solicitate de către pârât, curtea reține că, într-adevăr, potrivit prevederilor lit. H) din Anexa nr. 3 la acest ordin, sunt exceptate de la comunicare avizele tehnice emise de I.S.C., cu excepția titularilor acestora, precum și documentele care au stat la baza emiterii acestor avize. 
Fără a nega caracterul de act administrativ cu caracter obligatoriu al Ordinului inspectorului general al Inspectoratului de Stat în Construcții nr. 261/2016, curtea reține că ne aflăm, totuși, în prezența unui act cu caracter infra-legislativ, ale cărui prevederi trebuie să respecte dispozițiile legale. De asemenea, deși, în general, dispozițiile unui act  administrativ cu caracter normativ nu pot fi verificate pe cale incidentală, ci exclusiv într-un litigiu având ca obiect anularea unui asemenea act, acest principiu cunoaște o excepție în situația actelor afectate de vicii de legalitate atât de grave încât nu se poate vorbi de nulitatea lor, ci chiar de incidența sancțiunii mai drastice a inexistenței. 
În speță, curtea reține că însuși conducătorul autorității interesate – INSPECTORATUL DE STAT ÎN CONSTRUCȚII – a emis un ordin cu caracter normativ prin care a stabilit ce informații nu trebuie comunicate de către această instituție. Dacă, de principiu, o asemenea modalitate de acțiune ar putea fi acceptată în situația în care ordinul s-ar limita la a pune în aplicare prevederile Legii nr. 544/2001, nu aceasta este situația în speță. 
Astfel, din analiza acestui ordin reiese că au fost exceptate de la comunicare, pentru respectarea principiului confidențialității, avizele tehnice emise de I.S.C., cu excepția titularilor acestora, precum și documentele care au stat la baza emiterii acestor avize, acestea fiind prevederile de care se prevalează recurenții în prezenta cauză. Curtea apreciază că o asemenea exceptare, cu caracter general, a tuturor avizelor și tuturor documentelor care au stat la baza emiterii acestora, este în contradicție flagrantă cu prevederile art. 12 alin. (1) din Legea nr. 544/2001, prin care se stabilesc informațiile exceptate de la comunicare, câtă vreme din analiza acestui text de lege nu reiese că avizele și documentele în discuție s-ar încadra de plano în vreuna dintre categoriile de informații pe care autoritățile publice nu ar trebui să le comunice. De altfel, „principiul confidențialității”, invocat de emitentul ordinului în discuție pentru a excepta de la comunicare aceste informații, nici măcar nu se regăsește art. 12 alin. (1) din Legea nr. 544/2001. Mai mult, curtea reține că, potrivit art. 7 alin. (21) din Legea nr. 50/1991, autorizația de construire și anexele acesteia au caracter public. Or, avizele și documentele solicitate de reclamant în prezenta cauză sunt cele care au stat la baza emiterii autorizației de construire pentru investiția „Sistem centralizat de canalizare a apelor uzate menajere și stație de epurare în satul C., com. C., jud. C” și, prin urmare, ele aveau calitatea de informații de interes public și, în temeiul acestei legi speciale, excluderea lor de la comunicare prin Ordinul nr. 261/2016 fiind cu atât mai absurdă. Concluzionând, curtea reține că prevederile lit. H) din Anexa nr. 3 la Ordinul nr. 261/2016, prin care însăși conducătorul INSPECTORATULUI DE STAT ÎN CONSTRUCȚII a decis că instituția aflată în subordinea sa nu trebuie să comunice anumite informații, deși acestea au un evident caracter de interes public și nu sunt în niciun caz excluse de la comunicare prin lege, au un vădit caracter nelegal, motiv pentru care se impune a fi înlăturate de la 
aplicare în prezenta cauză. Prin urmare, în mod justificat prima instanță nu a ținut cont de aceste prevederi, motiv pentru care critica formulată de recurenți sub acest aspect nu poate fi primită.

– Legea nr. 50/1991: art. 7 alin. (21)