Tentativă la infracţiunea de omor. Vătămare corporală. Schimbare a încadrării juridice date faptei

DREPT PENAL ŞI PROCESUAL PENAL

Rezumat

Fapta inculpaţilor care au aplicat persoanei vătămate lovituri cu pumnii şi picioarele, în timp ce acesta era lovit în coapsa piciorului stâng, în apropierea zonei inghinale, cu un cuţit, de către alt inculpat, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă la omor, prevăzută de art. 32(1) raportat la art. 188 (1) C. pen. Aceasta întrucât, deşi luate separat, violenţele exercitate de inculpaţi nu aveau aptitudinea de a provoca decesul persoanei vătămate, acestea au condus la înfrângerea rezistenţei victimei, astfel încât inculpatul a putut aplica în mod mult mai uşor loviturile de cuţit care au pus în primejdie viaţa victimei. Acest raţionament se impune a fi urmat cu atât mai mult cu cât încă înainte de începerea conflictului inculpaţii cunoşteau faptul că acesta avea asupra sa un cuţit şi că îşi manifestase în mod făţiş intenţia de a-l folosi în caz de nevoie, iar în timpul desfăşurării agresiunii au perceput în mod direct folosirea armei împotriva persoanei vătămate. 
Astfel, delimitarea dintre infracţiunile contra vieţii şi cele îndreptate contra integrităţii corporale se face luând în considerare mai multe criterii ce se referă la obiectul vulnerant, regiunea corpului vizată, numărul şi intensitatea loviturilor. Prin urmare, lovirea repetată a victimei cu un cuţit, lovituri ce au vizat o zonă vitală şi au provocat o leziune gravă în zona inghinală, leziune care, datorită hemoragiei produse, a pus în primejdie viaţa  victimei, întruneşte elementele constituite ale infracţiunii de omor.

– Codul penal: art. 188, art. 193, art. 194