Implicațiile invocării motivului de recurs de ordine publică prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 1 C. pr. civ. asupra competenței instanței de trimitere

DEZBATERI

Rezumat

Problema analizată aduce în discuție efectele modificărilor succesive ale Legii nr. 101/2016 privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, precum și pentru organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor asupra căii de atac și a secției competente să soluționeze calea de atac îndreptată împotriva unei hotărâri pronunțate de tribunal în primă instanță într-un litigiu având ca obiect executarea unui contract administrativ. Ținând cont de statuările conținute în Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru dezlegarea unei chestiuni de drept nr. 40/2020 și față de invocarea de instanța supremă, din oficiu, a motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 1 C.pr.civ., se evidențiază două posibile orientări jurisprudențiale în privința secției competente să soluționeze cauza în complet de recurs ulterior casării cu trimitere spre rejudecare în contextul legislativ existent la data soluționării cauzei.

Cuvinte-cheie: contract administrativ, efectele deciziei de casare, secția civilă, litigii cu profesioniștii, recurs, alcătuirea instanței.