Aplicarea dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind reducerea limitelor de pedeapsă, în cursul executării pedepsei

DREPT PENAL ŞI DREPT PROCESUAL PENAL

Rezumat

Curtea constată că textul de lege al art. 19 din Legea nr. 682/2002 este neclar, imprevizibil şi este interpretat extrem de neunitar în practica instanţelor de la nivelul tuturor gradelor de jurisdicţie (…) Pentru infractorul devenit denunţător textul presupune obligaţia de a dezvălui înainte sau în timpul urmării penale sau al judecăţii săvârşirea unei infracţiuni grave de către o altă persoană şi de a uşura, astfel, obligaţia organului de urmărire penală de a descoperi la timp şi în mod complet faptele ce constituie infracţiuni şi de a înlesni, astfel, activitatea de tragere la răspundere penală a acestor persoane, care, în lipsa denunţului, ar fi rămas nedescoperite. (…) Stricto sensu, tragerea la răspundere penală înseamnă sancţionarea penală a unei persoane, or, din diverse cauze, este posibil ca acest fapt să nu se producă, independent de contribuţia denunţătorului, ceea ce ar însemna golirea de conţinut, inutilitatea dispoziţiei de favoare instituită de art. 19 din Lege (…) Legea nu prevede însă care sunt consecinţele unui denunţ formulat în termen (în cursul urmăririi penale şi al judecăţii), dar materializat, fructificat, după condamnarea definitivă a denunţătorului (…) Fiind puse în situaţia de a da o dezlegare acestei probleme, unele instanţe au apreciat că, dacă s-ar împărtăşi punctul de vedere potrivit căruia aplicabilitatea art. 19 poate avea loc numai în cursul judecăţii, s-ar ajunge la o situaţie de inechitate faţă de contestator, căruia nu i se poate imputa nicio culpă în faptul că dosarul alcătuit ca urmare a denunţului său a fost finalizat ulterior rămânerii definitive a sentinţei de condamnare. Tot astfel s-a arătat că, în situaţia în care denunţul formulat în timpul judecăţii s-a materializat după soluţionarea definitivă a cauzei, dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 682/2002 sunt aplicabile pe calea contestaţiei la executare, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. d) C. pr. pen. , fiind vorba despre o cauză de micşorare a pedepsei; pe această cale nu se face o nouă individualizare a pedepsei, ci doar se verifică dacă aceasta se încadrează între limitele reduse şi, în caz negativ, se va coborî până la maximul special redus, în ipoteza în care pedeapsa aplicată condamnatului depăşeşte acest maxim, astfel cum a fost redus ca urmare a aplicării art. 19 din Legea nr. 682/2002. 

- Codul de procedură penală: art. 598 alin. (1) lit. d) 
- Legea nr. 682/2002: art. 19