Câteva aspecte privind procedura specială a evacuări

DEZBATERI

Rezumat

Pierderea unei locuințe este una dintre cele mai extreme forme de ingerință în dreptul la respectarea domiciliului (cauzele Rousk c. Suediei, 2013; Zehentner c. Austriei, 2009; McCann c. Regatului Unit, 2004), astfel că orice persoană, care riscă să fie victimă în acest sens, trebuie, în principiu, să poată obține examinarea proporționalității acestei măsuri de către o instanță independentă, în lumina principiilor relevante ce rezultă din art. 8 al Convenției, chiar dacă dreptul său de a ocupa locuința a încetat prin aplicarea dreptului intern.

Ca atare, instanța de judecată trebuie să analizeze nu numai existența sau inexistența dreptului locativ al pârâtului, ci și urmările unei măsuri de evacuare, prin raportare la circumstanțele speciale rezultate din dosarul cauzei, pentru a veghea la respectarea proporționalității măsurii cu scopul (legitim) urmărit.

Pentru a se reține îndeplinită condiția cerută de lege pentru a se dispune evacuarea, aceea a ocupării fără drept a imobilului, din probatoriul administrat trebuie să rezulte că nu a existat nicio intenție a proprietarului bunului de a recunoaște pârâtului un drept de folosință pe întreaga durată a vieții sale.

În acest scop este esențială examinarea intenției părților, a eventualelor raporturi stabilite între părți.

Cuvinte-cheie: evacuare, proprietar, procedură specială