Acțiune având ca obiect repunerea părților în situația anterioară emiterii actului de concediere, formulată ulterior soluționării definitive a contestației împotriva deciziei de concediere disciplinară

DREPTUL MUNCII ȘI DREPTUL SECURITĂȚII SOCIALE

Rezumat

Decizia de concediere disciplinară produce în virtutea legii efectul încetării contractului individual de muncă de la data comunicării acesteia. Practic, de la acest moment se pot distinge trei ipoteze, respectiv aceea în care salariatul nu exercită calea de atac a contestației reglementate de art. 252 alin. (5) C. mun. , iar încetarea contractului individual de muncă se definitivează la expirarea termenului de formulare a contestației, o a doua în care salariatul contestă decizia și solicită reintegrarea, caz în care, admițând acțiunea, instanța va repune în ființă contractul individual de muncă și cea de-a treia, incidentă în cauză, în care se contestă decizia de concediere fără a se solicita concomitent și reintegrarea, caz în care, în pofida anulării deciziei angajatorului, legiuitorul instituie un caz specific de încetare de drept a contractului individual de muncă, la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești, potrivit art. 80 alin. (3) C. mun. Rezultă, așadar, că efectul încetării contractului individual de muncă se produce inevitabil, de drept, în virtutea legii, în ipoteza în care concomitent contestării deciziei de concediere disciplinară sau în limita momentului rămânerii definitive a hotărârii judecătorești prin care această contestație se soluționează, nu se solicită și repunerea în situația anterioară. 

– Codul muncii: art. 80