Contestație decizie de sancționare disciplinară. Nulitate absolută. Condiția de formă constând în descrierea faptei care constituie abatere disciplinară

DREPTUL MUNCII ȘI DREPTUL SECURITĂȚII SOCIALE

Rezumat

Descrierea faptei ce constituie abatere disciplinară trebuie făcută în mod concret și precis, impunându-se a fi cât mai exactă și completă în materie disciplinară, pentru a se putea aprecia asupra gravității conduitei culpabile a salariatului și care a dus la sancționarea disciplinară a acestuia, în speță cu desfacerea contractului individual de muncă. Fapta care constituie abatere disciplinară, ca manifestare în realitatea obiectivă, socială, presupune identificarea ei și prin raportare la data la care a fost comisă, fiind necesară și o individualizare în timp a abaterii, astfel cum s-a reținut în jurisprudența în materie, argumentul fiind necesitatea asigurării dreptului la apărare al salariatului, dar și posibilitatea analizării respectării termenului de aplicare a sancțiunii, precum și a temeiniciei acesteia în cadrul contestației îndreptate împotriva deciziei de sancționare. Faptele nu pot fi deduse din actele sau audierile care au stat la baza deciziei prin care s-a constatat săvârșirea abaterii disciplinare de către salariat, deoarece condiția descrierii faptei în mod concret și detaliat este prevăzută de lege imperativ în materie disciplinară și trebuie să rezulte din decizia de sancționare, și nu din alte înscrisuri și/sau susțineri ulterioare ale angajatorului/ale unor terți. 

– Codul muncii: art. 252 alin. (2)