Acțiune în contrafacere, în ipoteza în care pârâtul este titularul unei mărci ulterioare. Existența unei similarități între mărci, de natură să creeze un risc de confuzie

DREPT CIVIL ȘI DREPT PROCESUAL CIVIL

Rezumat

Formularea unei acțiuni în contrafacere și efectele acesteia nu sunt înlăturate de înregistrarea ca marcă a semnului incriminat. În cauza C-491/14, s-a statuat că art. 5 alin. (1) din Directiva 2008/95/CE trebuie interpretat în sensul că dreptul exclusiv al titularului unei mărci de a interzice oricărui terț utilizarea în comerț a semnelor identice sau similare cu marca sa îl include pe terțul titular al unei mărci ulterioare, fără a fi necesară declararea prealabilă a nulității acestei din urmă mărci. În același context, nu poate fi primită obiecția conform căreia prin admiterea cererii în contrafacere împotriva titularului mărcii ulterioare acesta din urmă ar fi lipsit de prerogativele conferite de propriul drept la marcă, iar aceasta ar fi golită de conținut fără a fi anulată, considerându-se că marca ulterioară este lipsită de eficacitate (cel puțin) față de reclamantă, chiar fără a fi anulată, fie până la data anulării efective, fie până la data la care titularul mărcii anterioare își dă, eventual, consimțământul pentru folosirea în anumite condiții a mărcii ulterioare, dacă s-ar ajunge la o tranzacție asupra acestei chestiuni. 

– Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice 
– Directiva 2008/95/CE a Parlamentului European și a Consiliului de apropiere a legislațiilor statelor membre cu privire la mărci 
– jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene