Refuz de recunoaștere a hotărârii penale străine de condamnare și de transferare a persoanei condamnate. Neîndeplinirea condiției obligatorii prevăzută de art. 3 lit. c) din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate
DREPT PENAL ŞI DREPT PROCESUAL PENAL
Rezumat
În acord cu prevederile art. 131 alin. (1) lit. g) (ii) din Legea nr. 302/2004, text în vigoare la data pronunțării hotărârii, în prezent art. 137 alin. (1) lit. g) (ii), ca urmare a renumerotării din Legea nr. 302/2004, modificată și republicată în M. Of. nr. 411 din 27 mai 2019, conform căruia la data primirii hotărârii judecătorești străine, din pedeapsa aplicată persoanei condamnate trebuie să rămână de executat mai mult de 6 luni, cu excepția cazului în care persoana condamnată se află pe teritoriul României, Curtea constată că nu este îndeplinită condiția obligatorie prevăzută în art. 3 lit. c) din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg la data de 21.03.1983, în acord cu care autoritatea competentă din statul de executare refuză să recunoască hotărârea judecătorească și să dispună executarea pedepsei, în cazul în care în momentul în care autoritatea competentă a statului de executare primește hotărârea judecătorească, rămân de executat mai puțin de șase luni din pedeapsă. Autoritatea competentă să execute solicitarea de recunoaștere a unei hotărâri judecătorești străine și să dispună executarea pedepsei este instanța de judecată, Curtea de Apel Iași, care a fost învestită cu soluționarea prezentei cauze în ianuarie 2019. Raportat la luna iulie 2019, când condamnatul D. V. F. ar avea vocație la liberarea condiționată, conform legislației statului emitent, nu rămân de executat mai mult de șase luni din pedeapsa privativă de libertate. Conform legii române, pentru condamnatul D. V. F. fracția de 2/3, necesară liberării condiționate, este deja împlinită din februarie 2019. În aceste condiții, calculând și durata procedurilor de transferare efectivă, aceasta s-ar realiza doar pentru ca cetățeanul român condamnat să fie liberat condiționat în România, având în vedere durata executată din pedeapsă și fracțiile de liberare condiționată calculate din pedeapsă conform legii penale române, fără a se putea realiza scopul esențial al transferării persoanelor condamnate, respectiv facilitarea reabilitării sociale a condamnatului.
– Legea nr. 302/2004, modificată și republicată: art. 131 alin. (1) lit. g) (ii) – art. 137 alin. (1) lit. g) (ii), ca urmare a renumerotării din Legea nr. 302/2004, modificată și republicată în M. Of. nr. 411 din 27 mai 2019
– Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg la data de 21.03.1983: art. 3 lit. c)
