Conflict negativ de competență ivit între judecătorie și tribunal, într-o cerere având ca obiect interzicerea achiziționării și comercializării de produse aparținând unui numit brand, daune materiale, obligarea să raporteze stocul actual de mărfuri

DREPT CIVIL ȘI DREPT PROCESUAL CIVIL

Rezumat

Art. 94 lit. h) C. pr. civ., care conferă competență judecătoriilor de a soluționa cererile având ca obiect obligațiile de a face sau a nu face neevaluabile în bani, indiferent de izvorul lor contractual sau extracontractual, cu excepția celor date de lege în competența altor  instanțe impune o interpretare restrictivă, în sensul că nu orice cerere cu privire la aceste obligații intră în competența judecătoriei, ci numai acele cereri a căror natură juridică relevă un litigiu de drept privat sau de „drept comun”. În caz contrar, s-ar fragmenta  competența materială a tribunalului, atribuită de lege în considerarea naturii speciale a unor cereri, iar judecătoria ar fi transformată, contrar voinței legiuitorului, în instanță de drept comun pentru toate cererile neevaluabile în bani. Art. 95 C. pr. civ., care reglementează competența tribunalului, reprezintă norma care reglementează plenitudinea de competență, iar art. 94 lit. h) o normă de excepție, de strictă interpretare.

– Noul Cod de procedură civilă: art. 94 lit. h), art. 95