Personal plătit din fonduri publice – familia ocupaţională de funcţii bugetare „Sănătate şi asistenţă socială”. Limitele imperative – minime şi maxime – în care angajatorul, instituţie publică, este ţinut a stabili cota procentuală a sporului

DREPTUL MUNCII ŞI ASIGURĂRILOR SOCIALE

Rezumat

În exercitarea puterii sale de apreciere în stabilirea cotei concrete a sporului pentru condiţii de muncă, ordonatorul de credite este ţinut, pe de o parte, cu privire la fiecare salariat, de respectarea limitelor minime şi maxime ale cotei procentuale a sporului stabilite prin regulamentul-cadru de sporuri, iar, în privinţa ansamblului salariaţilor săi, este ţinut a respecta şi limita maximă a sumei sporurilor raportate la suma salariilor de bază pe fiecare ordonator de credite sau, după caz, pe ordonatorul principal de credite, în condiţiile art. 25 alin. 1, respectiv alin. 2 din Legea nr. 153/2017.

Prin aplicarea (cel puţin) a cotei minime a sporului pentru condiţii de muncă prevăzute în regulamentul-cadru de sporuri pentru toţi angajaţii ordonatorului principal de credite, în speţă, ai Ministerului Sănătăţii, nu se depăşeşte limita maximă a sporurilor prevăzută de art. 25 alin. 2 din Legea nr. 153/2017, actul administrativ cu caracter normativ fiind astfel conform legii, fapt ce corespunde şi prezumţiei relative de legalitate de care acesta beneficiază.

– Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice: art. 6 lit. g), art. 23 şi art. 25 alin. (2), art. 7 alin. (1) lit. a) de la Cap. II din Anexa nr. II

– Anexa nr. 1 la Regulamentul-cadru privind stabilirea locurilor de muncă, a categoriilor de personal, a mărimii concrete a sporului pentru condiţii de muncă prevăzut în Anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum şi a condiţiilor de acordare a acestuia, pentru familia ocupaţională de funcţii bugetare „Sănătate şi asistenţă socială”, aprobat prin H.G. nr. 153/2018.