Condiţiile de fond şi de formă privind perfectarea contractului de sponsorizare şi beneficiarii sponsorizării, în virtutea dispoziţiilor Legii nr. 32/1994. Analiza incidentei ipotezei reglementate de dispoziţiile art. 6 alin. (1) lit. c) în care nu se aco

DREPTUL AFACERILOR/ASPECTE DE DREPT PROCESUAL

Rezumat

Conform prevederilor art. 21 alin. (4) lit. p) din Legea nr. 571/2003 şi respectiv art. 25 alin. (4) lit. i) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare agenţii economici pot scădea din impozitul pe profit cheltuielile cu sponsorizarea, cu respectarea limitelor prevăzute de legiuitor.

Operaţiunea de sponsorizare este reglementată de prevederile Legii nr. 32/1994, cu modificările şi completările ulterioare, astfel că deducerea din impozitul pe profit a sumelor reprezentând sponsorizări trebuie efectuată în conformitate cu prevederile acestei legi.

Fiind un act juridic încheiat între două persoane (fie o persoană fizică şi una juridică, fie două persoane juridice în speţa de faţă), sponsorizarea trebuie să se realizeze obligatoriu în baza unui contract în formă scrisă care trebuie să conţină anumite specificaţii (număr, data întocmirii, obiectul contractului, valoarea sponsorizării, durata etc.). Prevederile legale referitoare la obligativitatea încheierii contractului în formă scrisă precum şi a obligativităţii consemnării sumei sponsorizate în contract şi a duratei acesteia se regăsesc la art. 1 alin. (2) din Legea nr. 32/1994 privind sponsorizarea. Împrejurarea că suma care s-a acordat cu titlu de sponsorizare a fost menţionată în cuprinsul primului act adiţional perfectat între părţi, iar nu în contractul iniţial, nu este de natură să atragă nulitatea contractului de sponsorizare încheiat între părţi, câtă vreme nu este pusă la îndoială voinţa părţilor ca actul pe care l-au dresat să producă efectele juridice dorite. În plus, din înscrisurile de la dosarul cauzei rezultă că suma primită cu titlu de sponsorizare a fost utilizată în scopul pentru care a fost perfectat contractul. Dacă contractul nu respectă scopul voit de legiuitor, ea poate fi anulată pentru lipsa cauzei sau caracter ilicit. Cauza şi caracterul licit sunt prezumate însă până la proba contrarie, ceea ce înseamnă că acela ce are interes să răstoarne această prezumţie trebuie să facă dovada încălcării sau deturnării interesului social, adică a nelegalităţii sau imoralităţii cauzei, ceea ce nu s-a probat în speţa de faţă.

Din analiza dispoziţiilor art. 6 lit. c) din Legea nr. 32/1994 privind sponsorizarea rezultă că neacordarea facilităţilor fiscale aferente sponsorizării este supusă condiţiei ca persoana juridică care efectuează sponsorizarea să conducă sau să controleze persoana juridică sponsorizată, iar controlul să fie exercitat în mod direct. În aceste condiţii, dacă societatea cu răspundere limitată nu este membră a asociaţiei care a beneficiat de sponsorizare, atunci nu se realizează condiţia legală de a conduce sau a controla direct persoana juridică fără scop lucrativ ce ar beneficia în eventualitatea unei sponsorizări. În speţa de faţă societatea reclamantă nu conduce şi nu controlează entitatea non profit căreia i-a acordat sponsorizări. Faptul că sponsorizarea a fost efectuată către persoana juridică de drept privat fără scop patrimonial, în care administratorul reclamantei este membru fondator, nu are semnificaţia îndeplinirii condiţiei legale enunţate mai sus.

- Legea nr. 571/2003 privind vechiul Cod fiscal1: art. 21 alin. (4) lit. p)

- Legea nr. 227/2015 privind noul Cod fiscal, cu modificările şi completările ulterioare: art. 25 alin. (4) lit. i)

- Legea nr. 32/1994 privind sponsorizarea