Recurs împotriva încheierii de suspendare facultativă. Analiza oportunităţii măsurii în calea extraordinară de atac

JURISPRUDENŢĂ COMENTATĂ ŞI ADNOTATĂ

Rezumat

Suspendarea legală facultativă sau judecătorească este lăsată la aprecierea instanţei, care este chemată să asigure un just echilibru între interesele persoanelor aflate în litigiu. Instanţa trebuie să verifice nu numai existenţa ca atare a chestiunii prejudiciale a cărei soluţionare ar putea avea o înrâurire hotărâtoare asupra rezolvării cauzei, ci şi existenţa unor minime elemente apte să contureze relevanţa definitorie a demersului penal în prezenta cauză.

Participarea asigurătorului în cadrul unui raport juridic având ca obiect acţiunea în pretenţii nu are loc în baza unei obligaţii directe, personale, faţă de părţile reclamante, rezultată dintr-un act juridic sau o faptă ilicită proprie, ci urmare a calităţii dobândite prin contractul de asigurare de răspundere civilă auto obligatorie încheiat cu proprietarul autovehiculului implicat în accident.

Actul normativ special aplicabil în materia asigurărilor trasează, în limite neechivoce, condiţiile răspunderii civile a asigurătorului, condiţionând acordarea despăgubirilor cauzate prin producerea accidentului de culpa conducătorului autovehiculului.

Instanţa civilă nu poate verifica condiţiile răspunderii civile a asiguratorului până la finalizarea dosarului penal, în cadrul căruia se stabileşte culpa totală sau parţială a conducătorului autovehiculului asigurat, element determinant în cauza de faţă. Numai în condiţiile în care se pronunţă o hotărâre definitivă de achitare sau de încetare a procesului penal, instanţa civilă poate analiza existenţa prejudiciului ori a vinovăţiei autorului faptei ilicite.

– Codul de procedură civilă: art. 413 alin. (1) pct. 2

– Codul de procedură penală: art. 28 alin. (1)

– Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru recurs în interesul legii: dec. nr. 1 din 15.02.2016