Calificarea juridică a acţiunii, determinată de situaţia factuală prezentată. Limitele de aplicare a principiului rolului activ al instanţei

JURISPRUDENȚĂ COMENTATĂ ŞI ADNOTATĂ

Rezumat

Rolul activ al judecătorului trebuie înţeles în contextul asigurării unui echilibru cu principiul disponibilităţii, încadrat ca principiu fundamental care guvernează procesul civil, conform căruia părţile au dreptul de a dispune de obiectul procesului (dreptul subiectiv sau interesul născut din raportul de drept dedus judecăţii) şi de mijloacele procesuale acordate de lege în acest scop; prin urmare, părţile pot determina nu numai existenţa procesului, prin declanşarea procedurii judiciare. Rolul activ al judecătorului nu trebuie să afecteze dreptul de disponibilitate al părţii, ci trebuie să se armonizeze cu iniţiativa părţilor, în scopul stabilirii adevărului respectiv, să fie într-o conexiune logică şi necesară cu principiul adevărului.

Pretenţia dedusă judecăţii, respectiv restituirea unei sume de bani, are un conţinut generic ce poate fi încadrat dintr-o perspectivă juridică largă în ipoteze legale diferite, contractuale sau delictuale, ce impun condiţii cumulative distincte. Esenţială este poziţia părţii reclamante care înţelege să iniţieze demersul de a indica, chiar dacă nu cu respectarea unei rigori stricte a temeiului de drept, aspecte factuale determinante care să permită instanţei de judecată o calificare juridică corectă a faptelor.

Deşi s-a făcut trimitere la o încadrare subsidiară în prevederile art. 1.335 şi urm. C. civ. (apreciată eronată de către parte), situaţia de fapt expusă nu identifică niciun element concret care să trimită, în realitate, la prevederile art. 1.345 C. civ., aşa cum s-a afirmat în apel. Maniera generală de prezentare a aspectelor factuale a condus, în mod pertinent, la expunerea apărării de către partea intimată, dar şi a raţionamentului instanţei de fond din perspectiva gestiunii de afaceri, conform voinţei părţii.

– Codul civil: art. 1.335 şi 1.345.