Unele consideraţii privind exercitarea rolului activ al judecătorului în raport cu temeiul juridic al cererii de chemare în judecată

DEZBATERI

Rezumat

Dispoziţiile art. 22 alin. (5) C. pr. civ., chiar dacă, la fel ca reglementarea în ansamblul ei, nu mai pot fi privite ca texte de maximă noutate, invită în continuare la reflecţie doctrinară, dar, pe alocuri, şi la ezitări jurisprudenţiale.

Se manifestă şi în prezent tentaţia de a reduce sfera de aplicare a normei care, dincolo de formularea ei oarecum derutantă, prin aceea că pune accentul nu pe ceea ce poate şi trebuie să facă judecătorul – schimbarea temeiului juridic al cererii –, ci pe ceea ce nu poate să facă – schimbarea temeiului juridic al cererii într-un caz, cvasineverosimil practic, în care părţile i-au îngrădit anticipat, prin acordul lor, o asemenea ingerinţă.

Complexul „antepronunţării”, dar şi teama de a nu încălca principiul disponibilităţii sunt principalele impedimente, nu atât legale, ci, mai degrabă... psihologice, în calea substi-tuirii temeiului juridic al cererii prin înfrângerea încăpăţânării unui reclamant aflat în eroare majoră cu privire la fundamentarea juridică reală aplicabilă cauzei sale.

În acelaşi timp, cu toate că, principial, obligaţia trasată judecătorului de a nu rămâne ostatecul temeiului juridic, prin ipoteză eronat, menţionat în cererea introductivă, ca o veritabilă îndatorire de ordine publică nu ar trebui să permită o prelungire a judecăţii, una direct proporţională cu termenele de judecată consumate sub semnul acelui temei juridic iniţial, care să afecteze un alt principiu fundamental al procesului civil, şi anume acela al soluţionării cauzei într-un ritm optim şi previzibil. Această din urmă exigenţă este cu atât mai reală cu cât, spre deosebire de alte ipoteze de schimbare a cadrului procesual (a se vedea introducerea în cauză, din oficiu, a unei terţe persoane care, potrivit legii, dacă cel puţin una dintre părţi consimte la aceasta, poate determina chiar repunerea pe rol a cauzei), soluţia substituirii, din oficiu, a temeiului juridic al cererii nu beneficiază de o dispoziţie legală expresă care să autorizeze judecătorul să o facă fără limită de termen.

Cuvinte-cheie: rol activ, art. 22 alin. (5) C. pr. civ., temeiul juridic al cererii, schimbarea, din oficiu, a temeiului juridic, antepronunţare, principiul disponibilităţii