. Limitele învestirii. Temei de drept. Aplicabilitatea Deciziei HP nr. 37/2019 şi a Deciziei RIL nr. 29/2020. Aplicabilitatea art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

JURISPRUDENȚĂ COMENTATĂ ȘI ADNOTATĂ

Rezumat

Poziţia constantă a pârâtei a fost ca instanţa să analizeze valabilitatea titlului strict din perspectiva cauzei juridice invocată de RNP – Romsilva – Direcţia Silvică Suceava prin cererea de chemare în judecată, respectiv acea putere de lucru judecat a deciziei nr. 147/2013, astfel că, deşi reclamanta susţine că pârâta voit a creat confuzie cu privire la sintagma folosită de legiuitor în art. 29 – „fondul bisericesc al cultului”, această chestiune, a interpretării normei interne, nefăcând obiectul judecăţii, prezintă mai puţină relevanţă. Prin urmare, toate susţinerile reclamantei din apel, argumentând diferenţa dintre cultul religios şi fondul bisericesc al cultului, exced obiectul cauzei şi nu au fost analizate. De asemenea, nu se impune o evaluare a înscrisurilor invocate de părţi având ca teză probatorie dreptul de proprietate al FBORB, strict din perspectiva normei interne de drept, având în vedere dezlegările date de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizia nr. 29/2020 din 9 noiembrie 2020, publicată în M. Of. nr. 42 din 14 ianuarie 2021.

Prima instanţă a analizat speţa în raport de temeiul invocat de către reclamantă, dar din perspectiva Protocolului nr. 1 adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, conchizând că sancţiunea invocată de reclamantă nu este proporţională cu scopul vizat. Prin urmare, prevederile art. 22 C. pr. civ. nu-şi găsesc aplicarea, nefiind vorba de vreun temei de drept nepus în discuţie sau necunoscut de către reclamantă, care să atragă anularea sentinţei şi rejudecarea cauzei.

– Codul de procedură civilă: art. 9 alin. (2), art. 22 alin. (6), art. 431