Recalificarea juridică a cererilor formulate de părţi, componentă esenţială a rolului activ al judecătorului. Manifestarea acesteia doar în limitele fixate de părţi cu privire la cadrul procesual ce constituie obiectul cercetării şi dezbaterilor fondului

JURISPRUDENȚĂ COMENTATĂ ŞI ADNOTATĂ

Rezumat

Expresie a principiului disponibilităţii, cadrul procesual al unui litigiu civil este configurat juridic de părţile cauzei prin cererile şi apărările formulate. Acestea vor constitui obiectul cercetării procesului, conform dispoziţiilor art. 237 alin. (2) pct. 3 C. pr. civ. şi, apoi, al dezbaterilor fondului cauzei, conform prevederilor art. 389 C. pr. civ. Cadrul procesual, astfel conturat încă din faţa primei instanţe, nu poate fi schimbat ulterior în căile de atac, din moment ce în apel (aspect deopotrivă valabil şi pentru recurs) nu poate fi schimbată calitatea părţilor, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată şi nu se pot formula nici alte pretenţii noi. Principiul disponibilităţii trebuie interpretat în mod coroborat cu cel al rolului activ al judecătorului, în sensul că acesta din urmă îşi aduce aportul, alături de părţi, la desfăşurarea şi finalizarea litigiului, însă doar în limitele fixate de părţi.

– Legea nr. 85/2014: art. 59 alin. (5)-(7).

– Codul de procedură civilă: art. 22 alin. (4) şi (6), art. 204 alin. (1), art. 237, art. 394 alin. (2) şi (3), art. 478 alin. (2) şi (3).

– Legea nr. 422/2001: art. 4.

– Codul Civil: art. 1.731 şi art. 1.733.