Vătămare corporală din culpă. Culpă comună. Disjungerea acţiunii civile. Soluţionarea cauzei în procedura simplificată fără stabilirea gradelor de culpă

DREPT PENAL ŞI PROCESUAL PENAL

Rezumat

Cele mai importante criterii în funcţie de care instanţa se orientează spre o anumită sancţiune sau stabileşte durata sau un anumit cuantum al pedepsei sunt reprezentate de împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, de starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită şi de natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii [art. 74 alin. (1) lit. a), b) şi c) C. pen. ]. În condiţiile în care prin actul de sesizare instanţa a fost învestită cu judecarea unei fapte la săvârşirea căreia se menţionează existenţa unei culpe comune a inculpatului cu cea a persoanei vătămate, ea trebuie să stabilească gradul de culpă al fiecăreia. În plus, stabilirea gravităţii prejudiciului cauzat persoanei vătămate constituie un element esenţial care se reflectă în încadrarea juridică a faptei şi în procesul individualizării pedepsei, aspect peste care instanţa de fond a trecut cu deosebită uşurinţă, dispunând, chiar înainte de analizarea cererilor în probaţiune, disjungerea laturii civile a cauzei. Deşi încheierea prin care se disjunge acţiunea civilă este definitivă, conform dispoziţiilor art. 26 alin. (5) C. pr. pen. , legalitatea dispunerii acestei măsuri poate fi analizată de instanţa de control judiciar, având în vedere că „apelul declarat împotriva sentinţei se socoteşte făcut şi împotriva încheierilor”, conform prevederilor art. 408 alin. (3) C. pr. pen. Pentru a se asigura soluţionarea completă, legală şi temeinică a situaţiei juridice cu care instanţa a fost învestită prin actul de sesizare, este necesară reunirea celor două dosare (acţiunea penală şi acţiunea civilă). Deşi, potrivit art. 420 alin. (5) C. pr. pen. , „instanţa de apel poate readministra probele administrate la prima instanţă şi poate administra probe noi, în condiţiile art. 100”, iar soluţiile prevăzute de art. 421 pct. 2 lit. b) C. pr. pen. nu reglementează posibilitatea trimiterii spre rejudecare în situaţia unui probatoriu incomplet sau al omisiunii instanţei de fond de a se pronunţa cu privire la gradul de culpă al inculpatului, Curtea apreciază că dacă ar proceda ea însăşi la completarea probatoriului şi la stabilirea gradului de culpă al inculpatului pentru prima dată, direct, în calea de atac ar fi afectat în mod grav dreptul la apărare, iar părţile ar fi private de dublul grad de jurisdicţie, aspecte care constituie încălcări flagrante ale dreptului la un proces echitabil (art. 6 din Convenţia europeană şi art. 2 din Protocolul nr. 7). 

- Codul penal: art. 74 alin. (1) lit. a), b) şi c), art. 194 şi art. 196 
- Codul de procedură penală: art. 396 alin. (10), art. 408, art. 420 alin. (5)