Tentativă la omor calificat. Greşită schimbare a încadrării juridice în vătămare corporală gravă

DREPT PENAL ŞI PROCESUAL PENAL

Rezumat

Schimbarea de încadrare juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor trebuie susţinută de probele administrate în cauză – posesia de către inculpaţi de obiecte de tip tăietor-înţepător, folosirea lor asupra persoanelor vătămate. Zona aplicării loviturilor nu este una lipsită de importanţă, leziunile create punând în primejdie viaţa persoanei vătămate. Multiplele ameninţări cu moartea adresate de inculpaţi persoanei vătămate vin să susţină intenţia pe care aceştia au avut-o în momentul adoptării conduitei agresive, infracţionale. Omorul se săvârşeşte cu intenţia de a suprima viaţa unei persoane (animus necandi), iar nu cu intenţia generală de a vătăma. Expresia „uciderea unei persoane”, utilizată de textul art. 188 C. pen. , cuprinde implicit ideea orientării acţiunii spre un rezultat specific, constând în moartea victimei. Doctrina mai foloseşte noţiunea de „dol special”, definit ca voinţa de a suprima viaţa persoanei, sau „intenţie precisă”, prevăzută special de lege ca element constitutiv al unor infracţiuni cu privire la care se incriminează producerea unui rezultat determinat. Intenţia de ucidere se deduce din materialitatea actului (dolus ex re), care, în cele mai multe cazuri, relevă poziţia infractorului faţă de rezultat. Demonstrează, astfel, intenţia de ucidere: perseverenţa cu care inculpatul a aplicat victimei numeroase lovituri cu piciorul şi pumnii, care au cauzat leziuni interne grave; multitudinea loviturilor şi locul aplicării lor, unele interesând regiuni vitale ale corpului (cord, rinichi, ficat); intensitatea cu care loviturile au fost aplicate şi repetarea lor pe tot corpul victimei, folosindu-se un obiect dur (pumni, picioare). 

- Codul penal: art. 188