Intenţie indirectă. Condiţii. Pedepse

DREPT PENAL ŞI DREPT PROCESUAL PENAL

Rezumat

1. Pentru a ne afla în cazul unei intenţii indirecte este imperativ ca urmarea prevăzută de făptuitor să fie doar eventuală. În cazul în care această urmare este inevitabilă sau prezintă un grad mare de probabilitate, nu se mai poate vorbi de o intenţie indirectă, ci de una directă. 

2. Prevederile art. 96 alin. (5) nu se interpretează în mod singular, ci trebuie corelate cu cele ale art. 96 alin. (4) C. pr. pen. , aplicarea primelor depinzând de existenţa situaţiei premise reglementate de cele de-al doilea. Astfel, în situaţia în care, pe parcursul termenului de supraveghere, persoana condamnată a comis o altă infracţiune, descoperită până la împlinirea termenului, dar pentru care nu s-a aplicat pedeapsa închisorii, ci a fost aplicată pedeapsa amenzii penale, pedepsele aplicate pentru prima infracţiune și pedepsele aplicate pentru noua infracţiune își păstrează individualitatea, neputându-se face aplicarea prevederilor art. 96 alin. (5) C. pen. , respectiv ale art. 43 alin. (1) și (2) C. pen. Pentru ca acest text legal să devină aplicabil trebuie ca înainte de toate să se fi dispus revocarea suspendării executării sub supraveghere a pedepsei anterioare. În caz contrar, în situaţia în care nu există o revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere, pedeapsa a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere nu devine executorie, astfel că, prevederile art. 96 alin. (5) C. pen. nu se aplică. 

3. Dacă pedeapsa principală anterioară, a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere, nu a devenit executorie, nici pedepsele complementare aplicate pe lângă aceasta nu pot avea alt regim decât pedeapsa principală, astfel că nu pot fi alăturate sau contopite cu pedepsele complementare care au fost stabilite alături de pedeapsa principală aplicată pentru noua infracţiune. 

– Codul penal: art. 43 alin. (1) și (2); art. 96 alin. (4) și (5)