Contract de credit bancar. Repere în aplicarea teoriei impreviziunii
DREPTUL CONTENCIOSULUI ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Rezumat
În considerentele Deciziei nr. 623/2016, Curtea Constituţională a stabilit repere în aplicarea teoriei impreviziunii, conform Codului civil, în situaţiile în care se apelează la procedura dării în plată, evidenţiind că „impreviziunea vizează numai riscul supra adăugat” (par. 97), stabilind că evaluarea intervenirii acestuia „trebuie privită și realizată în ansamblu, prin analiza cel puţin a calităţii și pregătirii economice/juridice a cocontractanţilor [dihotomia profesionist/consumator], a valorii prestaţiilor stabilite prin contract, a riscului deja materializat și suportat pe perioada derulării contractului de credit, precum și a noilor condiţii economice care denaturează atât voinţa părţilor, cât și utilitatea socială a contractului de credit (…). Însă, odată constatată depășirea riscului inerent contractului și survenirea celui supra adăugat, intervenţia asupra acestuia devine obligatorie și trebuie să fie efectivă, fie în sensul încetării, fie în cel al adaptării sale noilor condiţii, ea producând efecte juridice pentru viitor, prestaţiile deja executate rămânând câștigate contractului”. Așadar, câtă vreme riscul inerent contractului a fost cunoscut și asumat (și) de consumator, încă de la momentul încheierii contractului, riscul supra adăugat este cel care poate conduce la dezechilibrarea riscurilor izvorând din contractul de credit. Alături de existenţa situaţiei neprevăzute (condiţie obiectivă), se impun a se evalua și efectele acesteia asupra executării contractului, respectiv buna-credinţă în exercitarea drepturilor și obligaţiilor contractuale ale părţilor (condiţii subiective), precum echitatea care presupune atât o latură obiectivă, cât și una subiectivă . Deprecierea cursului de schimb CHF/RON în perioada 2008 (data încheierii contractului iniţial de credit) – 2015 (data încheierii actului de novaţie a creditului), de la o valoare de 2,54 în anul 2008, la o valoare de 4,646 în ianuarie 2015, reprezintă impreviziuni care pot fi circumscrise noţiunii de risc supra-adăugat, depășind așteptările unui om diligent, care nu a putut face obiectul, in concreto, al unei previzionări din partea părţilor contractului și care ţine de intervenirea unor elemente ce nu puteau fi avute în vedere la momentul a quo. Suportarea creditului a devenit prea împovărătoare pentru consumatori, având în vedere obligaţiile de întreţinere ale acestora (prin raportare la toţi membrii familiei) și raportat la veniturile realizate, nu se poate reţine reaua-credinţă a intimaţilor în executarea obligaţiilor contractuale. Susţinerea profesionistului în sensul că apariţia unui copil nu poate fi considerat un caz de impreviziune este în principiu corectă, însă la aprecierea bunei-credinţe și a posibilităţii reale de continuare a raporturilor contractuale este necesar a se avea în vedere situaţia materială a consumatorului, influenţată inclusiv de numărul copiilor aflaţi în întreţinere.
– Legea nr. 77/2016: art. 7
– Decizia Curţii Constituţionale nr. 623/2016
