Scrisoare de confort. Acţiune în pretenţii formulată de creditor împotriva emitentului scrisorii de confort. Condiţii şi efecte în raport cu natura juridică a obligaţiei asumate de emitent

DREPTUL AFACERILOR

Rezumat

Potrivit dispoziţiilor art. 2.322 alin. (1) C. civ. , scrisoarea de confort este acel angajament irevocabil şi autonom prin care emitentul îşi asumă o obligaţie de a face sau de a nu face, în scopul susţinerii unei alte persoane, denumită debitor, în vederea executării obligaţiilor acesteia faţă de un creditor al său. Emitentul nu va putea opune creditorului nicio apărare sau excepţie derivând din raportul obligaţional dintre creditor şi debitor. Din definiţia dată de legiuitor scrisorii de confort nu rezultă că asumarea unei obligaţii de a face de către emitent, „în scopul susţinerii unei alte persoane, denumită debitor, în vederea executării obligaţiilor acesteia faţă de un creditor al său”, este întotdeauna o obligaţie de rezultat. Definiţia legală face referire la o gamă largă de obligaţii ce pot fi asumate irevocabil de emitent în scopul susţinerii debitorului, ce pot fi obligaţii fie de rezultat (de exemplu, de a finanţa pe debitor), fie de diligenţă (de exemplu, de supraveghere a debitorului în executarea obligaţiilor sale), însă, niciodată activitatea asumată de către emitentul scrisorii de confort, rezultatul prefigurat şi bine stabilit, nu se confundă cu rezultatul obligaţiei asumate de debitorul însuşi. Prin urmare, scrisoarea de confort nu asigură executarea obligaţiei de către debitor şi nu obligă pe emitentul garant la executarea obligaţiei neexecutate a debitorului. Conform alineatului (2) al art. 2322 C. civ. , creditorului îi revine sarcina de a dovedi că emitentul scrisorii de confort nu şi-a îndeplinit obligaţia asumată prin scrisoarea de confort, ceea ce înseamnă că neexecutarea obligaţiilor asumate de debitor în cadrul raportului juridic stabilit între acesta din urmă şi creditor nu este suficientă pentru antrenarea răspunderii contractuale a emitentului. 

– Codul civil: art. 2322 alin. (2) 
– Codul de procedură civilă: art. 36