Respectarea principiului efectului direct al directivelor europene prin raportare la dreptul național

DREPT ADMINISTRATIV

Rezumat

În toate situațiile în care dispozițiile unei directive apar, din punctul de vedere al conținutului, necondiționate și suficient de precise, particularii sunt îndreptățiți să le invoce împotriva statului, inclusiv în calitatea sa de angajator, în special atunci când acesta s-a abținut de la transpunerea în termen a acestei directive în dreptul național sau atunci când a transpus directiva în mod incorect. Mai mult, s-a arătat că în situația în care o dispoziție are un efect direct, este obligatorie pentru toate autoritățile statelor membre, și anume, nu numai pentru instanțele naționale, ci și pentru toate organele administrative, inclusiv autoritățile descentralizate, precum orașele sau comunele, iar aceste autorități sunt  ținute să pună în aplicare dispoziția respectivă. De altfel, chiar în cauza Marshall, de dispozițiile căreia s-a prevalat și persoana concediată, CJUE a precizat (par. 49) că atunci când o persoană este în măsură să se prevaleze de o directivă împotriva statului, aceasta o poate face indiferent de calitatea în care acționează statul, respectiv angajator sau autoritate publică.

– Constituția României: art. 148 
– Hotărârile pronunțate de CJUE în cauzele Van Gend en Loos, Costa vs Enel, Cilfit, Faccini Dori, Marks & Spencer și Marshall 
– O.G. nr. 137/2000: art. 2 alin. (1) și art. 7 lit. a) 
– Legea nr. 263/2010: art. 53 alin. (1) teza I