TVA. Art. 11 alin. (12) Cod fiscal (Legea nr. 571/2003). Achiziționarea unor bunuri de la o persoană impozabilă declarată inactivă. Condiții de deducere a TVA aferentă bunurilor achiziționate. Refuz de deducere. Lipsa de incidență a cauzei CJUE C-101/16

DREPT ADMINISTRATIV

Rezumat

Potrivit art. 11 alin. (12) Cod fiscal (Legea nr. 571/2003) beneficiarii care achiziționează bunuri și/sau servicii de la contribuabili persoane impozabile stabilite în România, după înscrierea acestora ca inactivi în Registrul contribuabililor inactivi/reactivați conform art. 781 din O.G. nr. 92/2003, republicată, cu modificările și completările ulterioare, nu beneficiază de dreptul de deducere a cheltuielilor și a taxei pe valoarea adăugată aferente achizițiilor respective. 
Prin hotărârea CJUE nr. C-101/16 s-a statuat că Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată trebuie să fie interpretată în sensul că se opune unei reglementări naționale precum cea în discuție în cauza principală [art. 11 alin. (1)2 C. fisc.] în temeiul căreia dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugată este refuzat unei persoane impozabile pentru motivul că operatorul care i-a furnizat o prestare de servicii în schimbul unei facturi pe care figurează separat prețul și taxa pe valoarea adăugată a fost declarat inactiv de administrația fiscală a unui stat membru, această declarare a inactivității fiind publică și accesibilă pe internet oricărei persoane impozabile în acest stat, atunci când acest refuz al dreptului de deducere este sistematic și definitiv, nepermițând să se facă dovada absenței unei fraude sau a unei pierderi de venituri fiscale. 
Chiar dacă hotărârea instanței europene a constatat neconformitatea dispozițiilor juridice interne cu dispozițiile normative comunitare, aceste dispoziții interne nu rămân inaplicabile de plano, iar hotărârea CJUE nu produce efecte per se, în mod automat și abstract, independent de situația de fapt particulară, de existența sau inexistența unei fraude sau a unei pierderi fiscale identificabile. Așadar actul administrativ fiscal emis în 
baza unei dispoziții de drept intern aflată în conflict cu o normă de drept comunitar nu poate fi declarat nul doar pe baza existenței acestui conflict juridic abstract, fără
analizarea situației de fapt concrete și a exercitării atribuțiilor judiciare de către instanța națională în limitele marjei permise de către hotărârea CJUE, atribuții care se încadrează în sintagma regăsită în numeroase hotărâri ale CJUE, respectiv a sintagmei „sub rezerva verificărilor pe care trebuie să le facă instanța de trimitere”. Prin urmare, instanța de control judiciar a apreciat că prima instanță a făcut o greșită aplicare a cauzei C-101/16 SC Paper Consult, analizând cauza doar dintr-o perspectivă
abstractă, normativă. 

Simpla neconformitate a legislației interne cu dreptul comunitar nu poate duce la anularea actului administrativ fiscal în condițiile în care există o pierdere fiscală, iar stabilirea existenței sau inexistenței sale a fost lăsată de către hotărârea pronunțată de către CJUE în sarcina instanței naționale și în puterea de probațiune a părților.  Realitatea operațiunilor economice și existența documentelor justificative nu sunt suficiente pentru recunoașterea dreptului de deducere a TVA în situația existenței unei pierderi fiscale asumate de către contribuabil.

– Cod fiscal (Legea nr. 571/2003): art. 11 alin. (12)