Cerere de plată formulată de creditoare în temeiul art. 102 alin. (6) din Legea nr. 85/2014. Creanță bugetară care vizează activitatea debitoarei anterior momentului deschiderii procedurii insolvenței. Creanță anterioară deschiderii procedurii insolvente

DREPTUL AFACERILOR

Rezumat

Legiuitorul a definit noțiunea de „creditor cu creanțe curente” sau „creditor curent” în cuprinsul art. 5 alin. (1) pct. 21 din Legea nr. 85/2014, arătând că, în înțelesul acestei legislații speciale, cei doi termeni desemnează acel creditor ce deține creanțe certe, lichide și exigibile, născute în timpul procedurii de insolvență, și care are dreptul de a i se achita cu prioritate creanța, conform documentelor din care rezultă. Analiza definiției sintagmei „creditor cu creanțe curente” sau „creditor curent” conduce la concluzia că, dispoziția legală anterior evocată impune condiția nașterii creanței în timpul procedurii de insolvență. Legea nr. 85/2014 acordă creanțelor bugetare un regim derogatoriu de la dreptul comun cât privește înscrierea lor în tabelul creanțelor, sens în care sunt considerate creanțe anterioare, deși nu s-au născut efectiv înainte de declanșarea procedurii insolvenței,  creanțele bugetare care izvorăsc din activitatea de până atunci a debitorului. Determinarea caracterului acestora de a fi anterioare sau ulterioare deschiderii procedurii nu se realizează prin raportare la nașterea acestora ca urmare a emiterii deciziei de impunere, astfel cum încearcă apelanta să acrediteze ideea. Momentul nașterii creanței solicitate la plată este anterior datei deschiderii procedurii, respectiv data de 11.05.2017 când s-a pronunțat încheierea nr. 106/2017 de Tribunalul Iași și nu se confundă cu momentul depunerii declarației de impunere, astfel încât nu sunt incidente dispozițiile art. 102 alin. (6) din Legea nr. 85/2014, pe care s-a fundamentat cererea de plată formulată de apelanta contestatoare.

– Legea nr. 85/2014: art. 102 alin. (6)