Conflict negativ de competenţă. Distincţia dintre infracţiunea de lovire sau alte violenţe şi tentativa la infracţiunea de omor

DREPT PENAL ŞI PROCESUAL PENAL

Rezumat

Potrivit dispoziţiilor art. 4 alin. (2) C. pr. pen., după administrarea întregului probatoriu, orice îndoială în formarea convingerii organelor judiciare se interpretează în favoarea suspectului sau inculpatului. 
În speţă, aşa cum s-a arătat, există îndoieli serioase cu privire la poziţia psihică a inculpatului în momentul săvârşirii acţiunii de lovire a inculpatului, în opinia Curţii  neputându-se stabili cu certitudine că intenţia inculpatului a fost de a o ucide pe persoana vătămată în momentul în care a încercat să o lovească cu cuţitul, având în vedere  materialul probatoriu administrat până în prezent în cauză, în contextul în care inculpatul a uzat de procedura judecării simplificate, astfel încât alte probe pe latura  penală a cauzei nu mai pot fi administrate. 
Ca atare, întrucât ceea ce se poate reţine cu certitudine în sarcina inculpatului este săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe, infracţiune sub aspectul căreia a fost efectuată urmărirea penală în cauză şi s-a dispus trimiterea în judecată, iar instanţa s-a considerat legal sesizată şi a început judecarea cauzei, Curtea consideră că Judecătoria Galaţi trebuie să continue judecată cauzei sub aspectul infracţiunii de lovire sau alte violenţe, astfel cum a fost sesizată prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Galaţi.

– Codul de procedură penală: art. 51 
– Codul penal: art. 193 alin. (2), art. 32 raportat la art. 188 alin. (1)