Concediere lider de sindicat – nulitate clauză contract colectiv de muncă prin prisma aplicării Deciziei Curţii Constituţionale nr. 814 din 24.11.2015

DREPTUL MUNCII ŞI DREPTUL SECURITĂŢII SOCIALE

Rezumat

Cu privire la problema de drept ce se impune a fi dezlegată în cauză, respectiv dacă este posibilă concedierea membrilor de conducere din sindicat şi care sunt cazurile în care o astfel de măsură poate fi dispusă, Curtea Constituţională a României a statuat în cuprinsul Deciziei nr. 814 din 24.11.2015. 
În cauza de faţă se constată că o astfel de interdicţie absolută de concediere este inserată în cuprinsul art. 135 alin. (2) din contractul colectiv de muncă la nivelul societăţii pârâte, concedierea fiind interzisă în lipsa acordului prealabil al conducerii sindicatului. De subliniat este că interdicţia priveşte toate cazurile de concediere, inclusiv atunci când este urmarea unei abateri disciplinare (absenţe nemotivate etc.). 
De asemenea acordul conducerii sindicatului depinde exclusiv de propria voinţă (si voluero) fără a fi stabilite alte criterii obiective de aplicare, fapt ce conduce la îngrădirea  dreptul angajatorului de a-şi organiza în plan intern activitatea, prin limitarea dreptului de a concedia – chiar şi în condiţiile stricte prevăzute de lege – reprezentând astfel o limitare a activităţii economice, prin afectarea prerogativei angajatorului de a hotărî cu privire la organizarea activităţii sale în unitate. Limitarea este cu atât mai evidentă în cazul desfiinţării locului de muncă, în care decizia managerială conferită de lege în sarcina anumitor persoane este supusă cenzurii organelor de conducere ale sindicatului, cu depăşirea cadrului legal care stabileşte drepturile şi obligaţiilor acestor organizaţii  sindicale. 
Posibilitatea instanţei de judecată de a constata pe cale incidentală nelegalitatea unei clauze contractuale a fost statuată prin Decizia nr. 17/13 iunie 2016 ICCJ- Completul  pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. 

Pe cale de consecinţă, Curtea constată că respectiva clauză din contractul colectiv de muncă [art. 135 alin. (2)] încalcă dispoziţii cu caracter obligatoriu pentru instanţe, 
cuprinse în decizia pronunţată de CCR mai sus amintită, astfel încât instanţa de judecată va lipsi clauza de efecte juridice, exonerând pe angajator de obligaţia de a executa o astfel de condiţie nelegală.

– Legea nr. 62/2011: art. 132 
– Codul muncii: art. 60 lit. g), art. 65, art. 229 alin. (4)