Aplicarea în timp a deciziei CC nr. 231/2021 privind constatarea neconstituţionalităţii art. 13 alin. (5) din O.U.G. nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie. Raportul dintre decizia menţionată şi decizia CC nr. 302/2017. Sancţiuni procedurale
DREPT PENAL ŞI DREPT PROCESUAL PENAL
Rezumat
Decizia CC nr. 231/2021 privind constatarea neconstituţionalităţii art. 13 alin. (5) din O.U.G. nr. 43/2002, privind Direcţia Naţională Anticorupţie, nu conţine dispoziţii privind aplicarea în timp în cauzele aflate pe rolul organelor judiciare, ceea ce face ca efectele acestei decizii să nu se poată produce decât pentru viitor, conform art. 147 alin. (4) din Constituţia României.
În lipsa oricăror precizări privind efectele acestei decizii asupra actelor de procedură deja efectuate, nulitatea urmăririi penale în cauza pendinte nu ar putea opera decât în baza unei alte decizii a CC, şi anume cea cu nr. 302/2017 care nu cuprinde dispoziţii privind aplicarea în timp a efectelor sale în cauzele aflate pe rolul organelor judiciare şi prin care s-a constatat neconstituţionalitatea soluţiei legislative cuprinse în normele art. 281 alin. (1) lit. b) C. pr. pen., care nu reglementează în categoria nulităţilor absolute încălcarea normelor privind competenţa după materie şi după calitatea persoanei a organului de urmărire penală. Curtea Constituţională reţine că, în urma publicării acestei decizii, a fost eliminată din fondul activ al legislaţiei o soluţie legislativă neconstituţională şi că, în mod subsecvent, organele judiciare, în special instanţele judecătoreşti, au la dispoziţie mecanisme legale prin care să corecteze consecinţele negative care decurg din aplicarea acestor dispoziţii legale.
Deciziile Curţii Constituţionale produc efecte similare unei modificări legislative. Din momentul publicării lor în Monitorul Oficial s-a considerat că în dreptul pozitiv este reglementată soluţia legislativă apreciată de Curte ca fiind cea constituţională şi că este abrogată implicit soluţia legislativă neconstituţională. Deciziile nu pot produce alt efect decât acela pe care l-ar produce adoptarea unei legi noi care să consacre soluţia legislativă impusă de Curte prin deciziile pronunţate. Acest lucru rezultă atât din prevederile art. 147 alin. (4) din Constituţie, cât şi art. 15 alin. (2) din Constituţie, care consacră principiul neretroactivităţii legii şi excepţiile de la acest principiu. Aşadar, întrucât în dreptul nostru deciziile Curţii Constituţionale produc efecte doar pentru viitor, regula este că ele nu pot fi aplicate unor fapte sau acte juridice anterioare.
