Infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 privind combaterea evaziunii fiscale. Întrunirea elementelor de tipicitate ale infracţiunii în situaţia în care elementul material constând în acţiunea de ascund

DREPT PENAL ŞI DREPT PROCESUAL PENAL

Rezumat

Obligaţia contribuabilului de a declara veniturile impozabile nu se referă la cele obţinute din infracţiuni cum sunt cele de cămătărie, şantaj sau de înşelăciune, întrucât sumele încasate cu titlu de camătă sau prin şantaj şi înşelăciune, se cuvin victimelor infracţiunilor respective pentru repararea prejudiciului, aceste sume neputând constitui baza de calcul al impozitului pe venituri din dobânzi calculat potrivit Codului fiscal. Cu alte cuvinte, legislaţia fiscală nu prevede obligaţia de a declara produsul infracţiunii în vederea impozitării cu 16%, ci produsul infracţiunii fie se restituie victimelor pentru acoperirea prejudiciului, fie se confiscă, în situaţia în care victimele infracţiunii nu s-ar constitui parte civilă în cauză.

Dobânzile percepute în mod ilicit, care nu au fost înscrise în contractele de împrumut autentice, nu se declară organelor fiscale în vederea impunerii.

- Legea nr. 241/2005 privind combaterea evaziunii fiscale: art. 9 alin. (1) lit. a)