Dreptul la tăcere al martorului. Folosirea declaraţiilor date de martor cu încălcarea dreptului la tăcere. Nulitate relativă

JURISPRUDENȚĂ COMENTATĂ ȘI ADNOTATĂ

Rezumat

Declaraţiile de martor date de inculpaţi anterior dobândirii acestei calităţi, sub prestare de jurământ şi sub sancţiune penală, prin exploatarea obligaţiei legale procedurale a martorului de a depune testimonial şi prin folosirea ulterioară a declaraţiilor împotriva acestora, constituie un caz de coerciţiune procesuală în care sunt nesocotite dispoziţiile art. 101 alin. (1) C. pr. pen., care interzic orice formă de constrângere în administrarea probelor.

Conform art. 102 alin. (3) C. pr. pen., aceste declaraţii se impune a fi excluse ca neloial administrate, cu consecinţa anulării actelor procedurale privind administrarea acestor declaraţii de martor – folosite prin încălcarea art. 118 C. pr. pen.

– Codul de procedură penală: art. 101, art. 102 şi art. 118.