Reexaminare taxă de timbru. Noţiunea de instituţie publică şi venit public în accepţiunea art. 30 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013. Regie autonomă de interes local sau judeţean. Neîncadrare în textul scutirii de la plata taxei de timbru.
JURISPRUDENȚĂ COMENTATĂ ȘI ADNOTATĂ
Rezumat
1. Din lectura art. 30 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 rezultă că, pentru a fi incident beneficiul scutirii reglementat de acest text, trebuie îndeplinite cumulativ două condiţii: a) cererea să fie formulată de o instituţie publică; b) cererea să aibă ca obiect venituri publice.
a) În principiu, chiar dacă sunt implicate în satisfacerea unei nevoi cu caracter general sau a unui interes public, în mod regulat şi continuu, regia autonomă de interes local sau judeţean nu produce nici acte administrative şi (cu atât mai puţin) nici operaţiuni administrative. Deşi atât instituţia publică cât şi regia autonomă de interes local sau judeţean sunt două concepte sunt strâns legate de ipoteza prestării unui serviciu public, simplul fapt că ambele tipuri de entităţi par fi înfiinţate pentru acelaşi scop, nu poate conduce la concluzia asimilării regiei autonome de interes local sau judeţean cu instituţia publică. Din analiza art. 92 alin. (2) C. adm. rezultă că legea face o distincţie clară între instituţia publică şi regia autonomă de interes local sau judeţean, o concepţie care se regăseşte constant în cuprinsul acestui act normativ.
b) Obiectul cererii din cauza de faţă în reprezintă „prejudiciu cauzat RAJDP Constanţa” despre care se pretinde că ar fi datorat în temeiul unei forme de răspundere civilă, astfel că nu poate constitui „venit public” în accepţiunea art. 30 din O.U.G. nr. 80/2013 pentru că, indiferent de faptul că, în final, va fi evidenţiat în bugetul de venituri şi cheltuieli al RAJDP Constanţa, nu reprezintă un venit datorat în baza unei prevederi legale sub forma unor impozite, taxe, contribuţii şi alte vărsăminte aşa cum acestea sunt definite de Legea nr. 500/2002.
2. În privinţa aplicării art. 28 din acelaşi act normativ, se reţine că raţiunea principală a textului este aceea de a reglementa o soluţie unitară în privinţa datorării sau nu a unor taxe judiciare de timbru în cazul judecării unor anumite categorii de cereri, indiferent de stadiul în care s-ar găsi procesul în care sunt supuse atenţiei instanţelor cererile respective – primă instanţă, căi ordinare de atac sau căi extraordinare de atac. Potrivit art. 31 şi 33 din O.U.G. nr. 80/2013, fiecare instanţă de judecată este obligată să facă propria determinare a cuantumului taxelor judiciare de timbru pentru cererile cu care este învestită, această taxă fiind datorată atât pentru judecata în primă instanţă, cât şi pentru exercitarea căilor de atac.
În plus, actul normativ privind taxele judiciare de timbru conţine o soluţie de principiu din a cărei analiză reiese că, în principiu, instanţă de control judiciar nu este ţinută de soluţiile instanţelor inferioare ierarhic cu privire la obligaţiile părţilor de plată a acestor taxe.
