Contract de ipotecă imobiliară. Prescripţia dreptului de a obţine executarea silită. Interpretarea sintagmei „acţiuni reale imobiliare”. Acţiunea ipotecară executorie

JURISPRUDENȚĂ COMENTATĂ ȘI ADNOTATĂ

Rezumat

Prin introducerea art. 405 C. pr. civ. de la 1865, legiuitorul nu a făcut niciun fel de menţiune în sensul că numai drepturile reale principale (de proprietate, uzufruct, uz, abitaţie, servitute şi superficie) ar beneficia de termenul de 10 ani, acestea fiind oricum imprescriptibile. De vreme ce toate celelalte drepturi reale, altele decât ipoteca, sunt imprescriptibile, putând fi pierdute numai prin uzucapiune, în mod evident că introducerea art. 405 în Codul de procedură civilă de la 1865 se referea în mod cert la dreptul de ipotecă, drept care, în toate cazurile, este legat de un drept de creanţă. Faţă de aceste considerente, tribunalul a concluzionat în sensul incidenţei termenului de prescripţie a dreptului de a obţine executarea silită de 10 ani, care, calculat de la data 12 iunie 2013, când banca a declarat scadenţa anticipată a celor trei contracte de credit, prin raportare la data cererilor de executare silită, 05 martie 2019, respectiv 17 aprilie 2019, nu este împlinit, nefiind incidentă prescripţia.

– Codul de procedură civilă de la 1865: art. 405 alin. (1) teza a II-a

– Legea nr. 76 din 24 mai 2021: art. 74