Considerații privind nulitățile în arbitra

DEZBATERI

Rezumat

Sancțiunea procedurală a nulității este operantă și în procedura privată a arbitrajului. Prin convenția arbitrală sunt stabilite normele privind constituirea tribunalului arbitral, regulile de procedură pe care tribunalul arbitral trebuie să le urmeze, conținutul și forma hotărârii arbitrale etc.

Potrivit art. 548 alin. (1) C. pr. civ. convenția arbitrală trebuie încheiată în scris, sub sancțiunea nulității, cerință necesară pentru însăși validitatea sa, nu doar sub aspect probator. Cerința formei scrise a convenției arbitrare este destinată nu numai să atențio-neze părțile în privința consecințelor juridice ale modului de concepere a convenției, dar să și asigure preconstituirea dovezii referitoare la existența și conținutul convenției arbitrale.

Prima preocupare a tribunalului arbitral constă în verificarea propriei sale competențe de a soluționa litigiul cu care este sesizat, respectiv de a constata dacă există o convenție arbitrală care să nu fie lovită de nulitate sau să nu fi devenit inoperantă și care să exprime clar voința părților de a recurge la arbitraj, cu efectul excluderii competenței instanțelor judecătorești.

Fără o convenție arbitrală validă și operantă arbitrajul nu poate subzista. Nevaliditatea convenției arbitrale atrage necompetența arbitrajului de a soluționa litigiile care fac obiectul acelei convenții, sancțiune relevată prin acțiune în anulare.

Cuvinte-cheie: nulitate, procedură, arbitraj, convenție arbitrală, formă scrisă.