Fraudarea creditorilor şi neexecutarea culpabilă ca temeiuri ale ineficacităţii contractului

DEZBATERI

Rezumat

Studiul de față cuprinde reflecții pe marginea câtorva soluții de speță din practica judiciară autohtonă. Vor fi abordate chestiuni referitoare la (i) pretinsa fraudare a intereselor creditorilor, la (ii) nevalabilitatea/ineficacitatea ca sancțiune a actelor presupus a fi fost încheiate de debitor cu nesocotirea intereselor creditorilor, precum și la (iii) problematica neexecutării contractelor, alături de sancțiunile aflate la dispoziția părților contractante.

Soluțiile supuse dezbaterii surprind mai întâi aspecte (de drept substanțial și procedural), conexe fraudării intereselor creditorilor, evocată în cadrul, respectiv în afara procedurii insolvenței.

Analiza care urmează își propune totodată să surprindă discrepanța dintre motivele formal invocate pentru justificarea unei anumite sancțiuni a neexecutării și calificarea corectă mecanismului substanțial/procedural aflat la dispoziția creditorului, cu toate consecințele care decurg din acest decalaj. Tot în acest context, studiul vizează și cercetarea critică a unei soluții de speță – menținută în căile de atac – prin care s-a ajuns la limitarea de facto, cu nesocotirea spiritului și a literei legii, a sferei de aplicabilitate a excepției de neexecutare.

Dincolo de punctarea dezlegărilor concrete oferite de instanțele de judecată, studiul prefațat încearcă o schițare – în vederea unei mai clare delimitări – a câtorva mecanisme juridice adesea confundate și/sau incomplet înțelese în practica juridică.

Cuvinte-cheie: acțiune pauliană, bună-credință, cauză ilicită, excepție de neexecutare, fraudă, nulitate absolută, (in)opozabilitate, preț derizoriu, răspundere contractuală, rezoluțiune