Acţiunea în atragerea răspunderii patrimoniale a salariatului. Cursul prescripţiei dreptului material la acţiune. Data cunoaşterii pagubei

DREPTUL MUNCII ŞI DREPTUL SECURITĂȚII SOCIALE

Rezumat

Nu există niciun temei pentru a plasa începutul curgerii termenului de prescripţie la data actului de control al Curţii de Conturi, care are strict o valoare de constatare din partea organului administrativ, a producerii unui prejudiciu, fără a constitui nici cauza, nici data înregistrării lui în patrimoniul creditorului. Acesta din urmă nu are nevoie de un act de constatare exterior, el nu este ţinut să aştepte controlul Curţii de Conturi pentru a acţiona, nefiindu-i interzis propriul control (la care, de altfel, a şi apelat, ce-i drept, ulterior sesizării Curţii de Conturi), dimpotrivă, îi este permis, accesibil şi chiar recomandat, pentru verificarea modului în care îi sunt folosite resursele financiare, astfel că numai prin prevalarea de propria pasivitate ar putea pretinde presupusul păgubit că nu putea cunoaşte prejudiciul mai devreme de data finalizării controlului organului specializat. Aşadar, trebuie căutată data la care paguba dedusă judecăţii trebuia (pentru că, cu minime diligenţe, putea fi) cunoscută, faţă de cauza invocată la baza producerii ei. Or, pornind de la izvorul pretins al pagubei, ca diferenţă între preţul tip „abonament” al contractului şi costul real al serviciilor de curierat, pe durata de existenţă a contractului, aceasta nu putea fi cunoscută decât la data epuizării efectelor sale, anume la expirarea termenului pentru care a fost încheiat. Reiterând, faţă de sursa şi modul de calcul al pagubei pretinse, nu ar fi putut fi cert determinată până nu s-ar fi cunoscut valoarea totală a serviciilor efectiv prestate, spre a vedea dacă există o diferenţă faţă de preţul tip „abonament” şi în ce sens. 

- Codul muncii: art. 268 alin. (1) lit. c) 
- Decretul nr. 167/1958: art. 8 
- Codul civil: art. 2.528 alin. (1) (pentru prescripţiile începute ulterior intrării sale în vigoare)