TVA menţionat pe factură, în lipsa unei operaţiuni impozabile. Obligativitate de plată a acestuia. Principiile unionale ale prevalenţei fondului asupra formei şi neutralităţii fiscale. Aplicabilitate

DREPTUL CONTENCIOSULUI ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Rezumat

Este plătitoare a taxei orice persoană care menţionează TVA-ul pe o factură sau pe alt document care serveşte ca factură. Potrivit art. 167 şi art. 63 din Directiva 2006/112, dreptul de deducere a TVA-ului facturat este legat de realizarea efectivă a unei operaţiuni impozabile şi exercitarea acestui drept nu include TVA-ul datorat, în temeiul art. 203 din această directivă, exclusiv datorită faptului că este menţionat pe factură. Cu toate acestea, riscul de pierdere a unor venituri fiscale nu este, în principiu, eliminat complet câtă vreme destinatarul unei facturi pe care se menţionează în mod greşit TVA-ul are încă posibilitatea să o utilizeze în vederea unei asemenea exercitări în conformitate cu art. 178 lit. a) din Directiva 2006/112. Obligaţia menţionată la art. 203 din Directivă urmăreşte eliminarea riscului de pierdere a unor venituri fiscale care poate fi generat de dreptul de deducere prevăzut la art. 167 şi urm. Cât priveşte principiul neutralităţii fiscale, inerent sistemului comun al TVA-ului, potrivit pct. 41 din Hotărârea Stroy trans EOOD, care se referă la tratamentul unui TVA facturat fără a fi datorat în lipsa unei operaţiuni impozabile, CJUE a statuat că din Directiva 2006/112 rezultă că cei doi operatori implicaţi nu sunt trataţi obligatoriu în mod identic atât timp cât emitentul facturii nu a corectat această factură, astfel cum reiese din cuprinsul pct. 29-33 din aceeaşi hotărâre. Emitentul unei facturi datorează TVA-ul menţionat pe această factură chiar în lipsa unei operaţiuni impozabile, conform art. 203 din Directiva 2006/112. Pe de altă parte, exercitarea dreptului de deducere al destinatarului unei facturi este limitată doar la taxele care corespund unei operaţiuni supuse TVA-ului, conform art. 63 şi art. 167 din această directivă. Într-o astfel de situaţie, respectarea principiului neutralităţii fiscale este asigurată de competenţa statelor membre de a prevedea posibilitatea de corectare a oricărei taxe facturate fără a fi datorată, cu condiţia ca emitentul facturii să demonstreze buna sa credinţă sau atunci când acesta a eliminat complet, în timp util, riscul de pierdere a unor venituri fiscale.  

- Codul fiscal 2003: art. 1512
- CJUE: Hotărâre din 31 ianuarie 2013, afacerea Stroy trans EOOD, C-642/11 
- Directiva TVA 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006: art. 63, art. 167, art. 203