Acţiune în constatare. Autoritate de lucru judecat. Aplicarea în timp a legii civile. Abuzul de drept apt să determine atragerea răspunderii civile delictuale. Garanţie reală versus garanţie personală

DREPTUL AFACERILOR

Rezumat

Întrucât prima instanţă a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii din perspectiva prevederilor art. 35 C. pr. civ. , care consacră caracterul subsidiar al acţiunii în constatare, iar soluţia pronunţată asupra acestei excepţii procesuale a dobândit putere de lucru judecat urmare a neexercitării căii de atac a apelului cu privire la această chestiune de drept, principiul neînrăutăţirii situaţiei în propria cale de atac se opune verificării caracterului admisibil al acţiunii formulate din perspectiva prevederilor art. 35, câtă vreme prima instanţă a analizat pe fond cererea dedusă judecăţii. Deoarece acţiunea a fost fundamentată pe răspunderea civilă delictuală, cele două contracte de ipotecă ce conturează sfera raporturilor dintre reclamanţii apelanţi şi pârâta intimată au fost încheiate sub imperiul dispoziţiilor vechiului Cod de procedură civilă, iar faptele pretins ilicite indicate efectiv de reclamanţi se situează exclusiv sub imperiul vechilor reglementări de drept material, sunt aplicabile în cauză prevederile Codului civil de la 1864, raportat la prevederile dispoziţiile art. 3 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Codului civil adoptat prin Legea nr. 287/2009, conform cărora actele şi faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârşite sau produse înainte de intrarea în vigoare a Codului civil nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârşirii ori producerii lor. Săvârşirea unei faptei prejudiciabile cu ocazia exercitării unui drept prevăzut de lege poate fundamenta o răspundere delictuală dacă datele concrete ale cauzei permit sesizarea unui abuz de drept. Abuzul de drept reprezintă o formă de manifestare a delictului civil, deoarece contravine principiului exercitării cu bună-credinţă a drepturilor subiective, care presupune ca dreptul subiectiv să fie exercitat în limitele sale legale, fără să se încalce drepturile subiective ale celorlalţi. Abuzul de drept reprezintă însăşi deturnarea dreptului de la raţiunea sa intrinsecă exprimată în scopul pentru care a fost recunoscut şi garantat sau utilizarea dreptului în alte scopuri decât cele avute în vedere prin lege şi permite angajarea răspunderii civile delictuale a persoanei care se face vinovată de săvârşirea acestuia. 

- Codul de procedură civilă, adoptat prin Legea nr. 134/2010: art. 35 
- Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Codului civil, adoptat prin Legea nr. 287/2009: art. 3 
- Codul civil din 1864 : art. 998-999, art. 1042, art. 1662 şi urm. , art. 1774-177