Acţiune civilă în procesul penal. Daune morale. Criterii de apreciere a cuantumului

DREPT PENAL ŞI DREPT PROCESUAL PENAL

Autori

  • Judecător Liana Balaci Autor

Rezumat

În absenţa unor criterii legale pe baza cărora să se poată realiza o cuantificare obiectivă a daunelor morale, instanţa este cea care va proceda la stabilirea acestora în raport cu consecinţele negative produse de accidentul auto, importanţa valorilor lezate părţii civile, intensitatea şi consecinţa traumei psihice suferite, în ce măsură a fost afectată situaţia materială şi socială a acesteia. Despăgubirile reprezentând daune morale trebuie să fie rezonabile, aprecierea şi cuantificarea acestora să fie justă şi echitabilă, să corespundă prejudiciului moral real şi efectiv produs părţii vătămate şi suferite de aceasta, în aşa fel încât să nu se ajungă la o îmbogăţire fără just temei al celui îndreptăţit să pretindă şi să primească daune morale, dar nici să fie derizorii. Evaluarea daunelor morale, neputând fi făcută în aceleaşi condiţii cu reparaţia prejudiciilor patrimoniale, presupune stabilirea unor criterii specifice: – importanţa socială a valorii lezate prin săvârşirea faptei ilicite, în acest caz, valoarea putând avea atât un conţinut subiectiv (implicând o preţuire din partea persoanei lezate), cât şi un conţinut obiectiv, fiind expresia unei cerinţe obiective a realităţii; – gravitatea, intensitatea durerilor psihice provocate; – repercusiunile asupra situaţiei părţilor civile, inclusiv în plan familial şi social; – echitatea şi rezonabilitatea reparaţiei băneşti care să contribuie la acoperirea suferinţelor pricinuite şi nicidecum la o îmbogăţire fără just temei. Aşadar, întrucât în stabilirea daunelor morale nu se poate apela la probe materiale, cuantumul acestora va fi apreciat de instanţă la o sumă rezonabilă faţă de suferinţa părţilor civile, subliniindu-se în acelaşi context că şi soluţia de condamnare a inculpatei la pedeapsa închisorii, pronunţată în planul acţiunii penale, asigură acestor părţi civile satisfacţia echitabilă, directă şi imediată, de ordin moral pentru nedreptatea suferită, justiţia fiind înfăptuită prin întrepătrunderea celor două modalităţi. 

– O. U. G. nr. 195/2002: art. 54 alin. (1) 
– Codul civil: art. 1357 alin. (1) şi (2)

Publicat

07.02.2024